la acest tip de act), transcende conştiinţa, iar analiza intenţională trebuie să fie oelucidare tocmai a acestei transcendenţe sau obiectivităţi.
Ea reprezintă o elaborare a noţiunii de sens, dar şi a relaţiei dintre sensşi act (aici percepţie). Rolul central în această elaborare îl are noţiunea de
orizont al percepţiei unui obiect. Atunci când cineva priveşte un copac îngrădină, el îl priveşte dintr-o anumită perspectivă. Chiar dacă este văzut întregcopacul, actul privirii se desfăşoară, totuşi, numai dintr-un punct anume, înmăsura în care diferite caracteristici ale copacului sunt ascunse vederii - cum arfi, spre exemplul, ceea ce se află în spatele copacului, ceea ce se ascunde încoroana sa etc. Ceea ce numim aici perspectivă interioară se referă la faptul că
privirea copacului cuprinde, într-o anumită măsură, posibilitatea47 privirilorviitoare din alte perspective ascunse în momentul privirii.
Acestei „priviri interioare" din mai multe unghiuri posibile Husserl îispune prefigurare. Astfel, percepţia curentă prefigurează cel puţin aproximativceea ce voi vedea atunci când voi privi efectiv copacul din toate unghiurile.
Această preconturare nu înseamnă doar o formare de ipoteze despreproprietăţile ascunse ale copacului; ea se referă, de asemenea, la capacitatea dea imagina cum arată copacul din spate sau din mai multe perspective.
Orice percepţie care este preconturată de percepţia curentă în virtuteanoemei sale aparţine orizontului percepţiei sau orizontului obiectului percepţiei.
Aceste orizonturi sunt numite potenţialităţi prefigurate48. În cazul lucrurilorsimple, cum ar fi un cub de plastic, orizontul percepţiei se referă într-o primă
instanţă la un set de percepţii posibile aflate în relaţie într-o anumită ordine.
Fiecare percepţie trimite la altele de acelaşi fel ca şi când aş merge în jurul 47 Tadashi Ogawa, "The Horizonal Character of Phenomena and the Shining-forth of Things", în Research in Phenomenology, Vol. 30, Leiden: Koninklijke Brill NV, 2000, p. 149: "The word 'horizon' fundamentally signifies the dual act of fixing a limit and passing beyond this limit to open up a sphere of possibility. ( ... ) A horizon is elucidated by an act of transcending the limits of appearing things posited by the subject".
48 E. Husserl, Meditaţii carteziene, pp. 76-77: ,,orice actualitate implică propriile sale potenţialităţi, care nu sînt nişte posibilităţi vide, ci reprezintă din punct de vedere al conţinutului lor nişte posibilităţi prefigurate în mod intenţional, şi anume în trăirea actuală respectivă a conştiinţei; în plus, ele sînt caracterizate de faptul că trebuie realizate de eul meu. Prin aceasta, este desemnată o altă trăsătură fundamentală a intenţionalităţii. Orice trăire a conştiinţei posedă un «orizont» care variază o dată cu modificarea conexiunilor sale cu celelalte trăiri ale conştiinţei şi o dată cu modificarea fazelor sale proprii de desfăşurare, un orizont intenţional ce trimite către potenţialităţile conştiinţei care aparţin însuşi acestui orizont ( ... ) Orizonturile sînt nişte potenţialităţi prefigurate. Vom spune, de 4semenea, că se poate cerceta şi explica conţinutul fiecărui orizont, fiind posibilă şi dezvăluirea potenţialităţilor corespunzătoare ale vieţii conştiinţei. Însă tocmai prin aceasta noi dezvăluim sensul obiectiv, care întotdeauna este doar indicat într-un anumit grad în cogito actual, nefiind vizat decît implicit. Acest sens
- cogitatum qua cogitatum - nu se poate concepe niciodată ca un lucru definitiv dat; el se clarifică abia prin această explicitare a orizontului şi a orizonturilor noi care apar permanent".
31
