În cadrul lucrării Criza umanităţii europene şi filosofia, Edmund Husserl susţinecă principala cauză a crizei europene constă în pervertirea raţionalismului( elementul care, dezvoltat în Grecia antică sub forma filosofiei şi a ramurilorsale, ştiinţele, dă unitate Europei, diferenţiind-o de oricare alt spaţiu cultural) înnaturalism şi obiectivism.
Considerând lumea înconjurătoare o configuraţie în noi şi în viaţanoastră istorică, rezultă că nu există temei pentru o altă explicaţie a acestei lumiîn afara celei pur spirituale. Natura nu poate fi străină spiritului care o încarcă
de semnificaţii, sensuri, şi nu se poate edifica ştiinţa spiritului pe ştiinţa naturii,făcând-o pe prima o „ştiinţă exactă", ci invers. Orice tip de ştiinţă desemnează oactivitate umană care ţine de sfera a ceea ce trebuie explicat; de aici deducem că
ar fi absurd să se încerce explicarea evenimentelor istorice în mod naturalist
ştiinţific, deci pe baza legilor naturii când ele însele - ca produse ale conştiinţei
- aparţin problemei de rezolvat.
Fenomenologia dezvoltată de Husserl contrazice imaginea galileană
despre lume, imagine ce a adus revoluţia din ştiinţele naturii şi a rămas valabilă
pentru oamenii de ştiinţă din prezent.
Galilei distinge între lumea „obiectivă" şi cea „subiectivă". Prima estelumea fizică, având întindere spaţio-temporală şi poate fi descrisă cu ajutorulmatematicii şi geometriei. Lumea subiectivă este cea care ne apare nouă în viaţacotidiană, adică o lume de obiecte colorate, perceptibile, care emit sunete şi auun anume gust. Conform imaginii lui Galilei, toate calităţile enumerate ţin doarde felul în care oamenii au experienţa acestei lumi, nu de lumea în sine.
Husserl consideră că imaginea modernă despre lume, realizată prinintermediul ştiinţelor naturii, reprezintă un mit. Lumea a cărei experienţă oavem în fiecare zi este o lume empirică caracterizată de culoare, formă, sunet, 52 E. Husserl, Criza umanităţii europene şi filosofia, p. 26.
34
