miros, gust. Indiferent cât de mult am schimba-o în imaginaţie, ea îşi păstrează
aceste calităţi. Putem înţelege cum s-a ajuns la apariţia imaginii despre lumeaobiectivă dacă reconstruim modul în care Galilei aborda problemele.
Dezvoltarea unor instrumente de măsurare tot mai precise a dus la apariţia ideiiunei suprafeţe complet plane, a unui cerc perfect, a unei linii drepte. Însă acesteobiecte nu fac parte din mediul nostru perceptibil, ci definesc un domeniuobiectual specific - de cazuri limită53 ideal-tipice, accesibile numai unei gândiripur geometrice, matematice.
Dincolo de faptul că Galilei asuma în mod naiv geometria ca dată, elconsideră că lumea geometrică este cea autentică, obiectivă, pe când lumeacunoscută prin măsurătorile cotidiene este doar o apropiere de cealaltă.
Progresul ştiinţific este astfel legat de stabilirea unui standard54 al lumiiautentice: cu cât măsurătorile efectuate sunt mai precise, cu atât rezultateleobţinute sunt mai „obiective", mai apropiate de adevăr. În funcţie de standardulacceptat poate fi realizată şi o ierarhizare a calităţilor lumii: întrucât culorile,sunetele şi mirosurile pot fi supuse măsurătorilor exacte într-o măsură limitată,ele sunt mai puţin „obiective" decât întinderea temporală şi spaţială. Prinurmare, numai realitatea extinsă în timp şi spaţiu este obiectivă, culorile,sunetele şi mirosurile fiind ceva subiectiv.
