posibilă fără acest pol de identitate care să împiedice dizolvarea fluxuluiexperienţei în acte de conştiinţă separate. Eul este înţeles ca o unitate ce seconstituie permanent prin fluxul de conştiinţă aflat în continuă mişcare de la unact la altul. Dar eul nu este o monadă închisă, ci coeziunea fluxului conştiinţeiaflat în unitate cu lumea pe care o cunoaşte. Eul empiric diferă de eultranscendental prin faptul că existenţa sa este presupusă în mod naiv (înatitudinea naturală) atunci când ne raportăm la noi înşine, considerându-neobiecte printre alte obiecte în lume. În schimb, la eul transcendental se ajungedupă reducţia transcendentală şi el dezvăluie coeziunea fluxului de acte aleconştiinţei, unitatea fenomenelor pure.
Apariţia filosofiei, în care sunt incluse laolaltă toate ştiinţele, reprezintă
fenomenul originar ce caracterizează din punct de vedere spiritual Europa, şicare instituie o formă normativă situată la infinit ca proprietate inerentă a vieţiiintenţionale a persoanelor particulare, a naţiunilor şi structurilor lor particulare.
Din această formă normativă ce duce la „reconfigurare culturală progresivă",rezultă o nouă modalitate de socializare, un tip nou de comunitate stabilă; viaţaei spirituală socializată „prin cultul ideilor, crearea ideilor şi normare ideală
poartă în sine orizontul viitor al infinităţii" 55. Cu acest mod de a vedea lumeaapare o nouă istoricitate, se intră într-o nouă temporalitate. De acum ştiinţadesemnează ideea unei infinităţi de teme, iar în orice moment se află realizată oparte limitată, aceasta constituind fondul de premise pentru jalonarea unuiorizont nelimitat de teme. Apare ideea adevărului necondiţionat.
Noutatea constă în faptul că înainte de filosofie nu exista o configuraţiecare să fie o cultură de idei procedând prin teme infinite, universuri de idealităţi.
Apare o nouă atitudine, reflexivitatea, continua încercare de autodepăşire56•
Husserl face distincţia între „viaţa naturală" (trăire în mod naiv în lume, viaţă
