conştientă într-o modalitate determinată, dar nu şi tematic) şi „viaţa de veghe"
( o repoziţionare care face din unele aspecte din orizontul vieţii o temă), sau între
„atitudine practică" şi „atitudine teoretică". Ia naştere o practică a criticii
generale a oricărei configuraţii, a oricărui scop, a valorilor, critică ce încerca să
facă din omenire una capabilă de o responsabilitate de sine absolută pe bazaunei înţelegeri teoretice absolute. Această schimbare afectează şi normeletradiţionale: ale dreptului, frumosului, ale finalităţii, ale valorilor dominante alepersoanei, valorile religioase etc.
Însă, începând chiar cu perioada modernă, subiectivul (lumeaînconjurătoare intuitivă) şi subiectul activ însuşi au devenit teme minore sau aufost tratate necorespunzător, deşi subiectul premerge în mod necesar ştiinţei prinfaptul că vrea să obţină adevărul. Prin obiectivismul naturalist-ştiinţific 55 E. Husserl, Criza umanităţii europene şi filosofia, p. 31.
56 J. Derrida, E. Roudinesco, Întrebări despre ziua de mâine, 2003, Bucureşti: Editura Trei, p. 32: ,,Universalul proiectat astfel nu este precum o esenţă, ci anunţă un proces infinit de universalizare. Vreme de douăzeci şi cinci de veacuri, acest proiect de universalizare a filosofiei n-a încetat nici o clipă să suporte mutaţii, să se deplaseze, să
se rupă de el însuşi, să se extindă".
36
