o.u.G. NR. 80/2013
Art. 13 253
de proprietate industrială asupra mărcii ori indicaţiei geografice face obiectul unei acţiuniilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu dereparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa judecătorească poate să dispună
în special:
a)
interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b)
luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor, fiind aplicabileprevederile 0.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietateindustrială.
În continuare, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile procedurale aplicabilesunt cele cuprinse în Codul de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materiadrepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 979 alin. (4) teza I C. proc. civ., la care face trimitere art. 103 alin. (3) din Legeanr. 84/1998, republicată, prevede că instanţa soluţionează cererea [vizând luarea măsurilorprovizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală - n.n.] potrivit dispoziţiilorprivitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător.
În opinia noastră, cererea în discuţie nu constituie o cerere formulată pe calede ordonanţă preşedinţială, ci, în temeiul textului legal menţionat anterior, împrumută
dispoziţiile legale ce reglementează procedura de soluţionare a unei cereri formulatepe cale de ordonanţă preşedinţială, şi anume doar art. 999-1.000 C. proc. civ. În ceea cepriveşte taxa judiciară de timbru, apreciem, în acest context, că cererea respectivă estesupusă taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 de lei, în conformitate art. 13 lit. c)din ordonanţă, iar nu potrivit art. 6 alin. (4) din acelaşi act normativ.
În lipsa unei reglementări speciale, considerăm că cererile evaluabile în bani privitoarela drepturile conferite de marcă şi indicaţii geografice se timbrează potrivit art. 3 alin. (1)din ordonanţă.
De exemplu, potrivit art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998, titularul mărciipoate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 39 numai după
publicarea înregistrării mărcii conform art. 32 alin. (4) din lege; pentru actele prevăzute laalin. (1), săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii conform dispoziţiilorart. 19 din lege, titularul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun.
De asemenea, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 84/1998, pentru prejudiciicauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 102 din acelaşi act normativ, persoanelevinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.
3.2. Cererile privitoare la drepturile conferite de desene şi modelePotrivit art. 43 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor111,litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului, calitatea de titular alcertificatului de înregistrare, cele cu privire la drepturile patrimoniale născute din contractelede cesiune sau licenţă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptuluicomun.
111 Republicată în M. Of. nr. 242 din 4 aprilie 2014.
254 Art. 13
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Dintre cererile de competenţa instanţelor judecătoreşti, numai cele neevaluabileîn bani se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 300 de lei, potrivit art. 13 lit. c)din ordonanţă.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din lege, hotărârile privind cererile de înregistrare adesenului sau modelului pot fi contestate, în scris şi motivat, la OSIM, în termen de 30
de zile de la comunicare; contestaţia va fi examinată, în termen de cel mult 3 luni de ladepunere, de către Comisia de contestaţii din Departamentul de apeluri al OSIM.
În conformitate cu art. 25 alin. (1) din lege, hotărârea Comisiei de contestaţii secomunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţiela Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare; hotărârea este supusă
numai apelului.
