cererea este principală, incidentală, accesorie sau adiţională;mecanismul de stabilire a taxelor judiciare de timbru reglementat prin dispoziţiileart. 3 alin. (1) din ordonanţă se aplică la o bază de calcul ce reprezintă valoarea fiecăruicapăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii de chemare în judecată
determinată ca urmare a însumării valorii tuturor capetelor sale, concluzie ce rezultă dinart. 34 alin. (1) din ordonanţă; potrivit acestui din urmă text legal, când o acţiune are maimulte capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentrufiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege seprevede altfell21.
§2. Valoarea obiectului cereriil3l
Potrivit art. 29 C. proc. civ., acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesualeprevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţisau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.
În conformitate cu art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., una dintre condiţiile de exercitarea acţiunii civile este formularea unei pretenţii.
Din coroborarea celor două texte legale rezultă că pretenţia dedusă judecăţii printr-ocerere urmăreşte:
fie protecţia unui drept subiectiv în sensul constatării sau, după caz, al realizăriiacestuia; de exemplu, dreptul de proprietate asupra unui bun poate fi protejat printr-ocerere în justiţie având ca obiect constatarea existenţei respectivului drept în patrimoniulreclamantului sau, după caz, revendicarea bunului asupra căruia poartă dreptul deproprietate;
fie protecţia unei situaţii juridice pentru a cărei realizare calea judecăţii esteobligatorie; de exemplu, posesia asupra unui bun poate fi protejată printr-o cerere posesorieavând ca obiect prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sau, după caz,restituirea bunului.
Orice cerere în justiţie presupune, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., formulareaunei „pretenţii"; elementele cererii în justiţie, şi anume obiectul, părţile şi cauza, decurg din1'1 A se vedea, pentru dezvoltări în ceea ce priveşte clasificarea cererilor patrimoniale, secţiunea
§5 a comentariului aferent art. 31 din ordonanţă.
121 A se vedea, pentru dezvoltări, secţiunea §2 a comentariului aferent art. 34 din ordonanţă.
131 A se vedea, pentru dezvoltări în ceea ce priveşte valoarea obiectului cererii şi înscrisurile îndovedirea acestei valori, secţiunile §6 şi §7 ale comentariului aferent art. 31 din ordonanţă.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 3
31
pretenţia formulată prin intermediul respectivei cereri; în consecinţă, obiectul pretenţieideduse judecăţii printr-o cerere corespunde cu obiectul acelei cereri.
După criteriul naturii conţinutului drepturilor subiective civile, acestea se divid îndrepturi patrimoniale, al căror conţinut are o valoare pecuniară, şi drepturi nepatrimoniale,al căror conţinut nu poate fi exprimat în bani. Drepturile patrimoniale, la rândul lor, seîmpart în drepturi reale, în temeiul cărora titularul lor îşi poate exercita prerogativeleasupra unui bun în mod direct şi nemijlocit fără concursul altei persoane, şi drepturi decreanţă, în temeiul cărora subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv,numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub sancţiunea coerciţiei statuluW1•
Cu referire la drepturile patrimoniale, în ipoteza admiterii unei cereri în justiţie,reclamantul obţine, prin hotărâre judecătorească, protecţia dreptului subiectiv patrimonialafirmat, iar, în anumite cazuri, direct sau indirect, şi alte foloase patrimoniale ce decurgdin protejarea dreptului respectiv.
De exemplu, în ipoteza unei cereri având ca obiect pronunţarea unei hotărârijudecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, dreptul afirmat de către reclamant(promitent-cumpărător) este dreptul său de creanţă corelativ obligaţiei pârâtului(promitent-vânzător) de a încheia contractul de vânzare (obligaţie de a face). În cazuladmiterii acestei cereri în justiţie, reclamantul va obţine protejarea dreptului de creanţă
afirmat şi, odată cu aceasta, un drept de proprietate asupra bunului transmis prin vânzare.
Concluzionând, în opinia noastră, natura juridică a dreptului subiectiv patrimonial
afirmat prin cererea în justiţie imprimă caracterul real sau personal al acesteia; dreptulsubiectiv afirmat este cel care, din punctul de vedere al reclamantului, se găseşte înpatrimoniul său la data înregistrării cererii la instanţă, în condiţiile legii.
În schimb, baza de calcul pentru taxa judiciară de timbru aferentă cererii în justiţie cetrebuie avută în vedere este valoarea folosului patrimonial ce s-ar realiza, direct sau indirect,prin hotărârea judecătorească prin care dreptul afirmat a fost protejat. Această valoare afolosului patrimonial realizat prin hotărârea judecătorească este valoarea obiectului cererii.
