Identificarea persoanei fizice
8 1
O asemenea încălcare a dreptului la nume poate fi reparată prin formularea unei acţiuni în responsabilitate. Prejudiciul cauzat este unul moral iar acţiunea poate fi admisă dacă reclamantul va putea dovedi că autorul faptei a utilizat în mod conştient numele litigios, cu intenţia de a vătăma. De asemenea, reclamantul trebuie să dovedească interesul formulării acţiunii şi existenţa posibilităţii creării unei confuzii între personajul care-i poartă numele şi persoana sa. 1
Utilizarea abuzivă a numelui este posibilă şi în comerţ sau în exercitarea unor profesii liberale, ori de câte ori există riscul creării unor confuzii în ceea ce priveşte persoana care exercită respectivul comerţ sau respectiva profesie.
Utilizarea abuzivă a numelui se diferenţiază de uzurparea numelui prin aceea că
persoana nu caută să utilizeze numele altuia în locul propriului nume în toate actele vieţii sale civile, ci el îl foloseşte numai în cadrul unei acţiuni sau activităţi determinate.2
40.2.1. Folosirea şi protecţia numelui în comerţ. Orice comerciant, persoană
fizică sau persoană juridică, trebuie să se identifice printr-o firmă, la fel cum în dreptul civil persoana fizică se identifică prin nume.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului3 prin firmă se înţelege numele sau, după caz, denumirea sub care comerciantul îşi exercită comerţul şi sub care semnează. Firma este un bun incorporal, element al fondului de comerţ, 4
pe care-l identifică şi serveşte la atragerea clientelei. În doctrina franceză este folosită
noţiunea de nume comercial (nom commercial) ca mijloc care-i individualizează pe comercianţi. 5
Prin art. 31 alin. ( 1) din aceeaşi lege se prevede că firma unui comerciant persoană
fizică se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi ini
ţiala prenumelui acestuia.
Numele persoanei fizice se regăseşte în mod obligatoriu în componenţa firmelor societăţilor comerciale în nume colectiv ( conform art. 32 din Legea nr. 261990 aceasta trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi) şi în cea a societăţilor comerciale în comandită simplă (aceasta trebuie să cuprindă numele a cel puţin unui dintre asociaţii comanditaţi - art. 33) şi poate fi conţinut de firma societăţii comerciale cu răspundere limitată (numele unuia sau al mai multor asociaţi poate fi adăugat unei denumiri proprii a societăţii comerciale cu răspundere limitată - art. 36).
Comerciantul persoană juridică poate folosi în firma sa propriile nume ale asociaţilor săi iar în anumite situaţii şi numele unei persoane străine de societate. Astfel, 1 A se vedea G. Cornu, op. cit., p. 299-300.
2 O. Ungureanu, O. Ungureanu, Uzurparea şi utilizarea abuzivă a numelui, loc. cit., p. 228.
3 Republicată în M. of. nr. 49 din 4 februarie 1998 şi modificată ulterior în mod repetat.
4 Pentru noţiunea caracteristicile fondului de comerţ, a se vedea O. Căpăţână, Societăţile comerciale, ed. a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 282-296.
5 Ph. Ma/aurie, L. Aynes, Droit civil. Les persones. Les incapacites, op. cit., p. 78. Şi în literatura juridică anterioară adoptării Legii nr. 26/1990 noţiunea de nume comercial a fost folosită
pentru identificarea comerciantului persoană fizică, spre deosebire de comerciantul persoană
juridică a cărui identificare se face prin firmă. A se vedea, în acest sens, Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, voi. II, Semne distinctive, Bucureşti, 1983, p. 178.
