acţiunii în anulare, modificare, rectificare ori completare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea îl constituie înregistrările de stare civilă, iar nu starea civilă
însăşi, pe când obiect al acţiunii de stare civilă este un element al stării civile.
Rectificarea se dispune, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, de primarul unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă [ art. 57 1 alin. ( 1) din Legea nr. 119/1996]. Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea emitentă.
54. Proba stării civile. 1
54.1. Obiectul probei. Dovedirea unui element al stării civile al unei anumite persoane se face în mod indirect, prin dovedirea izvorului de stare civilă care i-a dat naştere. Este astfel necesar să se probeze existenţa actelor sau a faptelor care, potrivit legii, sunt generatoare ale efectelor de stare civilă, consecinţa fiind aceea că astfel se face şi proba stării civile a persoanei
54.2. Mijloacele de probă. Conform art. 22 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 13 din Legea nr. 119/1996 starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate în temeiul acestor registre, certificate cărora li se recunoaşte aceeaşi putere doveditoare. Aceasta este regula!
Fiind acte autentice, menţiunile din actele de stare civilă care privesc constatări personale ale ofiţerului de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă, iar celelalte menţiuni până la proba contrară.
Este ceea ce dispune expres art. 14 din Legea nr. 119/1996, care face astfel o aplicaţie a regulii generale în materie de forţă probantă a actelor autentice conţinută de art. 1173-1174 C.civ.
Prin excepţie, starea civilă se va putea dovedi, în faţa instanţelor judecătoreşti, prin orice mijloc de probă admis de lege, în următoarele cazuri:
- nu a existat registrul de stare civilă;
- registrul de stare civilă s-a pierdut sau este distrus, total sau parţial;
- întocmirea registrului de stare civilă a fost omisă;
- procurarea certificatului de stare civilă este cu neputinţă.
Cazurile în care dovedirea stării civile se poate face cu orice mijloc de probă
admis de lege sunt prevăzute de art. 24 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 16 din Legea nr. 119/1996.
O situaţie specială este reglementată de prevederile art. 50 C.fam, potrivit căruia dacă, din orice împrejurări, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii sau dacă se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, această dovadă se va putea face în faţa instanţei judecătoreşti cu orice mijloc de probă. 2
G. Beleiu, op. cit. , p. 421. A se vedea şi supra nr. 33.
1 Pentru proba (dovada) stării civile, a se vedea şi D Lupu/eseu, Actele de stare civilă, op. cit., p. 20-23.
2 Modul de redacatare al acestei dispoziţii legale a fost criticat, pe drept cuvânt, pentru că
nu face referire şi la imposibilitatea dovedirii filiaţiei faţă de mamă şi cu actul de naştere (a se vedea T. Bodoaşcă, loc. cit., p. 63).
8.
