- independenţa patrimonială care constă în faptul că părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afara dreptului la moştenire şi la întreţinere (art. 106 C.fam.);
- exercitarea ocrotirii părinteşti se realizează sub controlul societăţii, realizat îndeosebi prin intermediul serviciilor publice de asistenţă socială, înfiinţate de fiecare autoritate publică locală, organismele specializate ale statului (art. 108 C.fam. şi art. 34 din Legea nr. 272/2004) şi justiţiei.
În realizare ocrotirii părinteşti şi controlul modului în care aceştia respectată drepturile trebuie să se ţină seama şi de următoarele principii, instituite de art. 6 din Legea nr. 272/2004:
- egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
- responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;
1 Pentru detalii privind ocrotirea părintească, a se vedea: J.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 51 0-560; Al. Bacaci, Precizări privind instituţia ocrotirii părinteşti, Dreptul nr. 1 0/2000, p. 58-61 .
2 Ratificată de ţara noastră prin Legea nr. 1 8/1 990 (publicată în M. of. nr. 1 09 din 28 septembrie 1 990 şi republicată în M. of. nr. 314 din 1 3 iunie 2001 ).
3 În ce priveşte noţiunea de „interes al minorului", a se vedea: J.P. Filipescu, Noţiunea de interes al al minorului şi importanţa determinării lui, R.R.D., nr. 2/1 988, p. 23-27; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 51 2; E.A. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein, Ocrotirea părintească, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1 960, p. 1 5; O. Calmuschi, Ocrotirea minorului prin părinţi, în raporturile juridice dintre părinţi şi copii [I. Filipescu, O. Calmuschi (coord.)], Ed. Academiei, Bucureşti, 1 985, p. 93.
