124
Persoana juridică
Astfel, pentru prof. C. Stătescu persoana juridică este „un colectiv de oameni având o structură organizatorică bine determinată, dispunând de independenţă patrimonială
şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti". 1
La rândul său profesorul Gh. Beleiu a elaborat următoarea definiţie: ,,persoana juridică este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de oameni care întrunind condi
ţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile''.2
Deşi legea nu defineşte persoana juridică ea oferă totuşi suficiente elemente pentru elaborarea unei definiţii. Esenţiale sub acest aspect sunt prevederile art. 26 din Decretul nr. 31/1954, care, după ce enumeră diverse persoane juridice prec;izează că
face parte din această categorie de subiecte de drept şi orice altă organizaţie care are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc [art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954].
Practic, dispoziţia legală citată enumeră elementele constitutive ale oricărei persoane juridice şi anume: o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu şi un scop propriu. Arătând că persoana juridică este o organizaţie, legea evocă şi faptul că
aceasta este un colectiv de oameni.
Pe de altă parte, art. 2 din acelaşi act normativ se referă la drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, diversele organizaţii. Drepturi civile nu pot avea însă decât subiectele de drept civil, ceea ce înseamnă că persoana juridică este un asemenea subiect. Existenţa unei organizări de sine stătătoare evocă faptul că persoana juridică
reuneşte mai mulţi membri, care sunt subiecte distincte de drept, deci este un subiect colectiv de drept civil.
Folosind aceste elemente putem defini astfel persoana juridică: persoana juridică
este subiectul colectiv de drept civil, care are o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu şi un scop determinat, în acord cu interesul obştesc.
În doctrină persoanele juridice mai sunt desemnate sub denumirea de persoane morale, pentru a se marca distincţia faţă de celelalte subiecte de drept care sunt persoanele fizice.
Reglementarea de drept comun a persoanei juridice este cuprinsă în Decretul nr. 31/1954. Diversitatea persoanelor juridice a dat naştere însă şi unei bogate legislaţii speciale, fiecare act normativ de acest gen fiind consacrat câte unei categorii distincte.
Amintim aici Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale3, Legea nr. 36/1991
privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură,4 Legea nr. 32/2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor5, Legea sindicatelor nr. 54/2003 (M. of. nr. 73 din 5 februarie 2003), Legea nr. 297 /2004 (M. of. nr. 571 din 29 iunie 2004) privind piaţa de capital, Legea partidelor politice nr. 14/20036, Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a coopera-1 C. Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, op. cit., p. 365.
2 Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 436.
3 Republicată în M. of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
4 M. of. nr. 97 din 6 mai 1991.
5 M. of. nr. 148 din 10 aprilie 2000.
6 M. of. nr. 25 din 1 7 ianuarie 2003.
