Noţiunea, clasificarea, elementele constitutive şi identificarea persoanelor juridice 127
şi „organele locale ale puterii de stat, organele centrale şi locale ale administraţiei de stat şi celelalte instituţii de stat, dacă au plan de cheltuieli propriu şi dreptul să dispună
independent de creditele bugetare acordate", Dispoziţia legală citată se referă însă la modul în care era organizat statul înainte de 1989, când, potrivit Legii nr. 57 /1968 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor populare existau organe locale ale puterii de stat ( consiliile populare ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi consiliile populare judeţene) şi organe locale ale administraţiei de stat (comitetele şi birourile executive ale respectivelor consilii populare), sistem de organizare care a dispărut. A fost schimbat şi sistemul de finanţare a activităţii autorităţilor administraţiei publice locale, condiţia existenţei unui plan de cheltuieli propriu şi a dreptului de a dispune independent de creditele bugetare acordate fiind astfel imposibil de îndeplinit.
Prevederea legală citată nu poate deci servi ca argument în susţinerea tezei personalităţii juridice a autorităţilor administrative în discuţie.
Conform art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 este persoană juridică şi orice organizaţie care are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anume scop, astfel că urmează să vedem dacă primăriile, consiliile locale şi consiliile judeţene întrunesc aceste elemente.
În privinţa primăriei este evident că aceasta nu are o organizare de sine stătătoare.
Astfel, primăria se constituie din primar, care este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate (art. 61 din Legea nr. 215/2001), viceprimari, care au statutul unor adjuncţi ai primarului, cărora acesta le delegă unele din atribuţiile sale
[art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001] secretarul comunei, oraşului, municipiului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, care este un funcţionar public de conducere şi din aparatul de specialitate al primarului, adică din entităţi care constituie de fapt organe de conducere ale persoanei juridice (primarul, viceprimarii şi secretarul), respectiv ale unităţii administrativ-teritoriale şi din funcţionarii consiliului local. Legea însăşi caracterizează primăria doar ca pe o structură funcţională
permanentă, care nu poate fi decât a unităţii administrativ-teritoriale, structură a cărei existenţă este impusă de caracterul deliberativ şi nepermanent al activităţii consiliilor locale, acestea lucrând în şedinţe ordinare lunare sau în şedinţe extraordinare.
Primăriile nu au un patrimoniu propriu iar scopul lor nu este nici el unul distinct de cel al altor persoane juridice ci acela de a aduce la îndeplinire dispoziţiile primarului ( care este membru al acestei structuri) şi hotărârile consiliului local.
Primăriile nu sunt deci persoane juridice!
Consiliile locale au o organizare incompletă, aspect ilustrat de faptul că ele nu au organe de conducere proprii (legea prevede sub acest aspect doar că şedinţele consiliului sunt conduse de unul dintre consilieri, care semnează, împreună cu secretarul unităţii administrativ-teritoriale, hotărârile adoptate (art. 4 7 din Legea nr. 215/2001) şi în consecinţă nici nu pot fi reprezentate distinct în raporturile cu terţii.
Ele nu au nici patrimoniu propriu!
Astfel, bugetele locale sunt în realitate bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. 1
Este adevărat însă că unele dintre atribuţiile consiliului local, aşa cum sunt acestea pre-1 A se vedea, în acest sens, M Nicolae, Consideraţii asupra calităţii de subiect de drept civil a unităţilor administrativ-teritoriale, Dreptul nr. 5/2002, p. 49.
