140
Persoana juridică
Secţiunea I. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
74. Noţiune şi caractere juridice. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă a persoanei fizice, care se bucură de o definiţie legală conţinută de art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, capacităţii de folosinţă a persoanei juridice legea nu i-a consacrat o asemenea definiţie. Nu există însă diferenţe de esenţă între capacitatea de folosinţă
pe care o are fiecare din cele două mari categorii de subiecte de drept astfel că putem adapta definiţia legală mai sus menţionată şi la situaţia persoanei juridice.
Cunoscând deja că suntem în prezenţa unei componente a capacităţii civile putem defini astfel capacitatea de folosinţă a persoanei juridice: capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este o componentă a capacităţii sale civile, care constă în vocaţia de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice are următoarele caractere juridice:
- legalitatea;
- generalitatea;
- inalienabilitatea;
- intangibilitatea;
- specialitatea.
Prin legalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice înţelegem faptul că
legea este cea care reglementează toate aspectele referitoare la această capacitate (instituire, început, conţinut, încetare), manifestarea voinţei individuale fiind exclusă
şi în acest domeniu.
Generalitatea este acel caracter care evidenţiază faptul că prin capacitatea de folosinţă se exprimă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice, vocaţia sa, de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii civile, fără a le particulariza.
Inalienabilitatea capacităţii de folosinţă este un caracter juridic enunţat expres pentru persoana fizică de art. 6 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, conform căruia „nimeni nu poate renunţa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinţă". În mod similar, nici persoana juridică nu-şi poate înstrăina capacitatea sa de folosinţă şi nici nu poate renunţa la ea.
Prin intangibilitatea capacităţii de folosinţă se înţelege trăsătura acesteia de a nu i se putea aduce limitări decât prin dispoziţii exprese ale legii. Subliniem însă faptul că legea nu poate decât să limiteze iar nu şi să suprime capacitatea de folosinţă a persoanei juridice.
Acest caracter este o consecinţă a legalităţii capacităţii de folosinţă.
Cele patru caractere juridice succint analizate ale capacităţii de folosinţă a persoanei juridice se regăsesc şi în cazul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice. Spre deosebire de persoana fizică, persoana juridică îşi justifică însă existenţa printr-un scop propriu, astfel că drepturile şi obligaţiile pe care aceasta le poate dobândi trebuie să
servească numai realizării acestui scop. Scopurile diverselor persoane juridice fiind diferit şi capacitatea lor de folosinţă este diferită, astfel că nu se poate caracterizează
