În materie comercială însă, mergându-se pe linia unei inconsecvenţe terminolo-gice devenită, din păcate, consecventă în ultimii ani, se vorbeşte despre fuziune, care se poate realiza fie prin absorbţie, fie prin contopire [ art. 23 8 alin. ( 1) din Legea nr. 31/1990, republicată]. Se observă astfel că, în această legislaţie, noţiunea de „fuziune" are înţelesul comasării din dreptul comun iar cel de „contopire" are înţelesul fuziunii.
85.1. Comasarea. Potrivit art. 41 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, ,,comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de către o altă persoană sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă". Noţiunea de comasare nu poate fi deci explicată fără definirea celor două componente ale sale: absorbţia şi fuziunea.
85.1.1. Absorbţia. După ce prin art. 41 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, mai sus citat, legea dispune că absorbţia este o formă a comasării care constă în absorbirea unei persoane juridice de către o altă persoană juridică, prin art. 46 alin. (2) este prevăzut şi efectul esenţial al absorbţiei. Astfel, conform dispoziţiilor art. 46 alin. (2), ,,în cazul absorbţiei, persoana juridică dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile persoanei juridice pe care o absoarbe".
Rezultă din aceste prevederi legale că absorbţia se realizează prin participarea a cel puţin două persoane juridice din care una, cea absorbită, îşi încetează existenţa iar cealaltă, cea care absoarbe, îşi sporeşte astfel patrimoniul şi activitatea.
Putem astfel defini absorbţia ca fiind acea formă a comasării care constă în integrarea unei persoane juridice, care-şi încetează astfel existenţa, într-o altă persoană
juridică, care-şi continuă existenţa şi al cărei patrimoniu sporeşte în acest mod.
85.1.2. Fuziunea. Articolul 41 alin. (1) teza a II-a din Decretul nr. 31/1954 se referă la „fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică
