Reorganizarea persoanei juridice
149
cu nerespectarea regulilor privitoare la capacitatea sa de exerciţiu cât şi teza nulităţii (absolută, după unii autori, relativă, după alţii) acestui act juridic. 1
Alături de alţi autori2 considerăm că sancţiunea care trebuie să intervină este nulitatea relativă a actului juridic (nesocotirea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a actului juridic constituie o încălcare a condiţiilor de fond ale actului juridic, dar interesul protejat este unul particular, al unei anumite persoane juridice). Această nulitate este una virtuală.
Capitolul III. Reorganizarea persoanei juridice
84. Noţiune. Actul normativ care conţine reglementarea generală a reorganizării persoanei juridice este Decretul nr. 31/1954, articolele 40-44 şi 46-50. Acest act normativ nu foloseşte însă noţiunea de „reorganizare a persoanei juridice" - creaţie doctrinară prin care este desemnată instituţia juridică complexă al cărei conţinut este dat de modificările care pot fi aduse structurilor sau existenţei a cel puţin două persoane juridice, puse astfel în relaţie conform reglementărilor mai sus citate.
Pe baza acestor reglementări reorganizarea a fost definită ca fiind „operaţiunea juridică ce cuprinde cel puţin două persoane juridice şi care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor". 3
Reglementări speciale referitoare la reorganizarea a diverse categorii de persoane juridice, în înţelesul care rezultă din definiţia mai sus prezentată, sunt cuprinse şi în acte normative adoptate după anul 1990, din care evocăm, cu titlu de exemplu, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare (titlul VI); Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
- art. 66-68; Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum - art. 170-173; O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome
- art. 3.
Este interesant de menţionat că acest ultim act normativ foloseşte, atât în titlu cât şi în cuprinsul unora dintre prevederile sale, noţiunea de „reorganizare", dar în acelaşi timp îi acordă un dublu înţeles. Un prim înţeles este cel deja consacrat în doctrină, care implică două persoane juridice şi care rezultă din definiţia mai sus prezentată.
Un al doilea înţeles priveşte transformări care au loc în cadrul unei singure persoane juridice, aşa cum este transformarea regiilor autonome în societăţi comerciale.
Cu acest înţeles, de transformări care au loc în cadrul unei singure persoane juridice, noţiunea de „reorganizare" mai este folosită pentru a desemna modificări organizatorice ale aceleiaşi persoane juridice sau schimbarea formei sale juridice, aşa cum este cazul schimbării formei juridice a unei societăţi comerciale din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni.
1 Pentru prezentarea acestei controverse, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, op. cit, p. 298-301.
2 A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 524; G. Borai, Drept civil. Partea generală. Persoanele, op. cit., p. 400.
3 Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 527.
