Capacitatea civilă a persoanei juridice
147
Legiuitorul a sesizat însă acest pericol şi prin art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 a prevăzut că persoana juridică, chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere ori de data îndeplinirii celorlalte cerinţe ce ar fi prevăzute, are capacitate chiar de la data actului de înfiinţare cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror alte măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă
în mod valabil.
În mod justificat s-a afirmat în doctrină că textul legal citat acordă persoanei juridice în formare capacitate fără a distinge între capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu, astfel că nici interpretul nu poate să distingă, iar pe de altă parte, referindu-se la îndeplinirea obligaţiilor în mod implicit el conţine ideea încheierii de acte juridice, ceea ce ţine de capacitatea de exerciţiu. 1
Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 33 alin 3 din Decretul nr. 31/1954 îi recunosc expres persoanei juridice în formare capacitate, fără a distinge între capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere şi capacitatea de exerciţiu. Pe de altă parte, aceeaşi dispoziţie legală îi permite respectivei persoane juridice să-şi îndeplinească obligaţiile, ceea ce presupune şi încheierea de acte juridice, operaţiune care nu s-ar putea realiza în absenţa capacităţii de exerciţiu.
În sfârşit, observăm că legiuitorul nu condiţionează dobândirea capacităţii de exerciţiu de desemnarea organelor de conducere.
