146
Persoana juridică
asemenea acte sunt însuşiri naturale. Persoana juridică nu are însă o existenţă naturală, astfel că nu se poate vorbi despre voinţa şi discernământul său. De aceea legiuitoru! a trebuit să creeze o instituţie care să-i permită subiectului colectiv de drept să participe la circuitul civil. Această instituţie juridică este reprezentarea legală a persoanei juri�
dice la încheierea actelor juridice de către persoanele fizice care formează organele sale de conducere.
Reglementarea legală a reprezentării persoanei juridice în ce priveşte capacitatea sa de exerciţiu este conţinută de art. 35 din Decretul nr. 31/1954, care dispune: ,,Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.
Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi.
Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor.
Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui care le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-al treilea".
În ce priveşte raporturile care se stabilesc între persoana juridică şi persoanele fizice care alcătuiesc organele sale, art. 36 din acelaşi act normativ le supune, prin asemănare, regulilor prevăzute de lege pentru mandat, cu excepţia situaţiilor în care legea, actul de înfiinţare sau statutul au prevăzut altfel. Printre excepţii se numără şi faptul că persoana juridică nu poate invoca depăşirea limitelor mandatului încredinţat, de către membrii organelor sale de conducere, pentru a considera inopozabile acte juridice încheiate de aceştia în numele ei, dacă au fost respectate competenţele prevăzute de lege şi în actele constitutive, de vreme ce acestea sunt considerate actele persoanei juridice însăşi.
80. Începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. Legea nu prevede care este momentul de la care începe capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice, ceea ce a dat naştere unei controverse în literatura juridică.
Potrivit unei prime opinii momentul dobândiri capacităţii de exerciţiu de către persoana juridică ar coincide cu cel al dobândirii capacităţii de folosinţă. 1
Conform unei alte opinii, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se dobândeşte odată cu desemnarea organelor sale de conducere. 2
Sigur că, din punct de vedere juridic, se poate concepe şi un subiect colectiv de drept dotat cu capacitate de folosinţă, dar lipsit de capacitate de exerciţiu. În ceea ce priveşte persoanele fizice aceasta şi este situaţia minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani. Dar dacă pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani drepturile se exercită iar obligaţiile se execută de către reprezentanţii săi legali, ceea ce-i permite astfel să-şi materializeze capacitatea de folosinţă şi să se manifeste astfel ca un subiect de drept civil, în cazul persoanelor juridice absenţa organelor de conducere ar fi de natură, dacă împărtăşim cea de a doua opinie, să împiedice persoana juridică să se manifeste ca un asemenea subiect de drept şi chiar să poată deveni un asemenea subiect.
1 S.N. Bratus, Subiectele dreptului civil, Ed. de Stat pentru literatura juridică, Bucureşti, 1953, p. 254.
2 Tr. Ionaşcu, Organizaţiile socialiste ca persoane juridice în România, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 141 ; C. Statescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică.
Drepturile reale, op. cit., p. 453.
