I O
Persoana fizică
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi dea-şi asuma obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice civile.
Controverse au existat în literatura de specialitate în privinţa întinderii sau a voca
ţiei capacităţii civile, implicit asupra întinderii celor două componente ale sale. În centrul controversei se află răspunsul la întrebarea dacă noţiunea de capacitate civilă arevocaţie generală, ea desemnând capacitatea omului în societate sau este o capacitatede ramură, respectiv de drept civil. 1
Aderăm la opina conform căreia capacitatea civilă este o capacitate de ramură,respectiv de drept civil.
Analiza completă a problematicii capacităţii civile presupune însă şi abordareaincapacităţilor.
Incapacităţile reprezintă limitări aduse capacităţii de folosinţă sau celei de exerciţiua persoanei fizice, inclusiv lipsirea acesteia de capacitatea de exerciţiu. Ele nu au rolulde a lipsi persoana de calitatea sa de subiect de drept (incapacitatea civilă nu este niciodată totală), ci au funcţii cu totul diferite: împiedicarea puternicilor zilei de a-şi folosipoziţia socială în scopul dobândirii de avantaje patrimoniale; protejarea categoriilorde persoane fizice considerate a avea o poziţie mai fragilă faţă de cupiditatea celorputernici; ocrotirea persoanei fizice faţă de propriile slăbiciuni, care o pot determinasă încheie acte juridice contrare intereselor sale; protejarea societăţii faţă de alienaţiimintali periculoşi; sancţionarea celor care aveau obligaţia de a-i ocroti pe alţii pentruneîndeplinirea corespunzătoare a acestei obligaţii ş.a.
Capacitatea fiind regula, incapacităţile reprezintă excepţia astfel că prevederilelegale care le instituie sunt de strictă interpretare.
Domeniul incapacităţii or vizează încheierea actelor juridice, astfel că, în regulă generală, incapabilul nu se poate sustrage obligaţiilor extracontractuale impuse de lege tuturor persoanelor, obligaţiilor care-şi au izvorul în delictele sale sau în cvasicontracte. 2
Pe de altă parte, actele juridice încheiate de incapabil fiind lovite fie de nulitateabsolută, fie de nulitate relativă, problema incapacităţilor civile trebuie armonizată cucea a asigurării securităţii circuitului civil, realizarea unui echilibru în acest domeniudovedindu-se adesea dificilă.
Secţiunea a II-a. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
9. Definiţie. Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii
[art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
Pornind de la această prevedere legală în doctrină au fost propuse mai multe definiţii, care, în afară de faptul că, prin diferite formulări, evidenţiază trăsătura capacităţiide folosinţă de a fi parte a capacităţii civile a persoanei fizice, nu aduc alte elementesuplimentare. 3
1 Pentru amănunte referitoare la această controversă, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil.
Persoanele, 1982, p. 44-46; Idem, Capacitatea juridică şi capacitatea civilă în dreptul român, S.D.R., nr. 2/1990, p. 163-166.
2 A se vedea, în această privinţă, Ph. Ma/aurie, L. Aynes, op. cit., p. 24 1.
3 A se vedea: C. Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, E.D.P., Bucureşti, 1970, p. 22 ; E. Lupan, Drept civil. Persoanele, 1988, p. 17; G. Borai, Drept civil. Persoanele, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2001, p. 72.
