„Plata pasivului" înseamnă executarea obligaţiilor pe care persoana juridică le are faţă de celelalte subiecte de drept, care sunt creditorii săi.
Pe baza acestor elemente putem spune că lichidarea este efectul principal al dizolvării şi constă în încasarea drepturilor şi executarea obligaţiilor pe care persoana juridică în cauză le are în raport cu celelalte subiecte de drept.
În acelaşi timp, lichidarea este şi mijlocul juridic de încetare propriu-zisă a persoanei juridice intrate în dizolvare. 1
93. Destinaţia bunurilor rămase după lichidare. Decretul nr. 31/1954 reglementează şi situaţia bunurilor care pot rămâne după lichidare, situaţie care se întâlneşte atunci când activul persoanei juridice este mai mare decât pasivul său. Potrivit art. 52,
„bunurile organizaţiei cooperatiste sau ale organizaţiei obşteşti dizolvate, rămase după
lichidare, vor primi destinaţia arătată prin actul de înfiinţare, prin statut sau prin hotărârea luată, cel mai târziu la data dizolvării, de organele chemate a o decide.
În lipsa unei atare prevederi în actul de înfiinţare sau statut, ori în lipsa unei hotărâri luate în condiţiile alineatului precedent, precum şi în cazul în care prevederea sau hotărârea este contrară legii ori regulilor de convieţuire socială, bunurile rămase după
lichidare vor fi atribuite de organul competent unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător".
Atragem atenţia asupra faptului că dispoziţiile art. 52 alin. (2) teza a II-a au în vedere situaţia în care prevederea referitoare la destinaţia bunurilor rămase după lichi-1 A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 562.
