1 62
Persoana juridică
dare, conţinută în actul de înfiinţare sau statut sau hotărârea adoptată în acest scop sunt contrare legii ori regulilor de convieţuire socială, iar nu cazul dizolvării persoanei juridice pentru că scopul ei sau mijloacele întrebuinţate pentru realizatţa acestuia au devenit contrare legii sau potrivnice regulilor de convieţuire socială.
Dacă dizolvarea persoanei juridice s-a dispus cu titlu de sancţiune, pentru că scopul ei sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau potrivnice regulilor de convieţuire socială, bunurile rămase după lichidare trec la stat (art. 53).
Specificul diverselor persoane juridice l-a determinat pe legiuitor să insereze în legislaţia specială o serie de prevederi referitoare la destinaţia pe care urmează să o primească bunurile rămase după lichidarea acestora.
Astfel, prevederile art. 60 din O.G. nr. 26/2000 interzic transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării asociaţiilor şi a fundaţiilor către persoane fizice şi dispun că aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită de statutul asocia
ţiei sau al fundaţiei.
În cazul în care statutul asociaţiei sau al fundaţiei nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, precum şi dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării, lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competentă
unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.
Potrivit art. 43, bunurile provenite din fonduri bugetare, rămase după lichidarea asociaţiilor sau a fundaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică, vor fi repartizate, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociaţii sau fundaţii cu scop similar sau către instituţii publice cu acelaşi obiect de activitate.
Dacă asociaţia sau fundaţia a fost constituită ca persoană juridică română de către persoane fizice sau juridice străine şi a dobândit în proprietate terenuri situate în România, lichidatorii au obligaţia înstrăinării terenurilor în termen de cel mult un an, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi astfel de terenuri. Termenul de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se constată ori se dispune dizolvarea sau, după caz, de la data hotărârii de dizolvare voluntară [art. 77 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000].
Dacă terenurile nu au fost înstrăinate în termen de un an instanţa competentă va dispune vânzarea acestora prin licitaţie publică [art. 77 alin. (3)].
Dispoziţiile legale mai sus citate îşi au sorgintea în grija legiuitorului de a preveni încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie, în redactarea pe care acestea le aveau la data adoptării O.G. nr. 26/2000 şi pe cele ale art. 3 din Legea nr. 54/ 1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, care le interziceau categoric cetăţenilor străini, apatrizilor şi persoanelor juridice străine dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în România. Exces de zel nejustificat şi de natură să complice în mod inutil procedura lichidării de vreme ce, potrivit art. 60 din aceeaşi ordonanţă, toate bunurile rămase după lichidarea asociaţiilor şi a fundaţiilor, deci inclusiv terenurile, vor fi transmise unor persoane juridice cu scop identic sau asemănător!
De altfel prin art. 77 alin. (4) se şi prevede expres că în toate cazurile, bunurile rămase după lichidare, inclusiv terenurile neînstrăinate în condiţiile mai sus expuse, se atribuie cu respectarea dispoziţiilor art. 60.
