21
Pe de altă parte, legea impune un conţinut prestabilit al consimţământului pe carear trebui să şi-l dea minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, conţinut redat în anexanr. 2. Citind anexa nr. 2 constatăm însă că ea se referă la consimţământul pe care şi-ldau părinţii sau reprezentanţii legali ai minorului, în faţa preşedintelui tribunalului.
Modelul oferit de această anexă nu conţine nicio rubrică referitoare la exprimareaconsimţământului de către minor. Tot astfel, nu este prevăzut un spaţiu în care să fieexecutată semnătura minorului.
Interpretarea sistematică a prevederilor legii ne conduce la concluzia că şi în cazuldonatorului minor, indiferent care ar fi vârsta acestuia, prelevarea de celule stern hematopoietice medulare sau periferice se va face cu avizul comisiei de avizare a donăriide la donatorul viu.
14.1.2. Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat. O componentă a dreptului de dispoziţie juridică limitat pe care legea i-l recunoaşte persoaneifizice asupra propriului corp este posibilitatea conferită acesteia de a consimţi sau dea se opune la prelevarea de celule, ţesuturi şi organe după încetarea sa din viaţă.
Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) pct. 5, persoana fizică îşi poate da consimţământulla prelevarea ce se va realiza după deces, fie prin act autentic, fie prin înscrierea sa înRegistrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule.
Exprimarea consimţământului la prelevare se va putea face printr-o declaraţie notarială (pompos intitulată de legiuitor „Declaraţie-decizie"!), iar în cuprinsul său vor fimenţionate expres organele, celulele sau ţesuturile pe care persoana este de acord să ledoneze. Deşi din cuprinsul modelului de declaraţie conţinut de anexa 5 a legii lipseşteo asemenea menţiune, este neîndoielnic că şi în acest caz consimţământul la donaretrebuie să fie animat de intenţii altruiste iar nu de dorinţa obţinerii, pentru sine saupentru altul, de avantaje materiale ori de altă natură.
Şi în acest caz legea îi permite celui care şi-a dat consimţământul la prelevaresă şi-l revoce ulterior. Actul de revocare nu mai trebuie să îmbrace forma autentică,înscrisul sub semnătură privată fiind suficient, cu condiţia ca el să fie semnat şi de doimartori.
Având în vedere principiul simetriei actelor juridice considerăm că actul revocatorpoate fi încheiat şi în formă autentică, situaţie în care nu mai este necesară semnareasa de către martori.
După cum poate consimţi la prelevarea realizată după decesul său persoana fizică
poate şi refuza expres ca aceasta să aibă loc. Refuzul poate fi exprimat prin act juridicîncheiat în formă scrisă, care trebuie avizat de medicul de familie.
Necesitatea avizării actului de revocare a consimţământului la prelevarea de organe,ţesuturi şi celule de către medicul de familie o putem aprecia ca fiind o culme a grotescului imaginaţiei birocratice de care a dat dovadă legiuitorul român! Instituireaunei asemenea condiţii poate conduce la situaţia în care deşi manifestarea de voinţă
a persoanei în sensul revocării consimţământului la prelevare este indubitabilă ea să
nu poată fi luată în considerare pentru că nu a fost avizată de medicul de familie (încondiţiile în care această avizare nu are nimic în comun cu actul medical), ceea ce esteabsurd.
