Capacitatea civilă a persoanei fizice
25
Capacitatea de folosinţă poate fi limitată numai prin lege, aşa cum dispun prevederile art. 6 din Decretul nr. 31/1954, care consacră principiul intangibilităţii acesteia.'
După izvorul lor incapacităţile de folosinţă sunt incapacităţi stabilite de legeacivilă şi incapacităţi stabilite de legea penală.
După scopul în care au fost instituite acestea se împart în incapacităţi cu caracterde sancţiuni şi incapacităţi cu caracter de protecţie. 2
În funcţie de modul în care operează distingem între incapacităţi care operează
de plin drept (ape /egis) şi incapacităţi care operează numai în temeiul unei hotărârijudecătoreşti.
După opozabilitatea lor incapacităţile sunt absolute şi relative. Incapacităţile absolute împiedică încheierea valabilă a actului juridic de către incapabil cu orice altă persoană iar cele relative împiedică încheierea actului juridic de către incapabil cu o anumită persoană sau cu anumite persoane. 3
15.2.Incapacităţii civile cu caracter de sancţiune. Incapacităţile civile cu caracter de sancţiune se împart în două categorii:
- limitări cu caracter de pedeapsă civilă;
- limitări cu caracter penal.
Din categoria limitărilor cu caracter de pedeapsă civilă fac parte decăderea dindrepturile părinteşti ( art. 109 C. fam. 4); pedepsele civile instituite de Codul civil în 1 Potrivit dispoziţiei legale citate, ,,nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
Nimeni nu poate renunţa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinţă sau la cea de exerciţiu".
2 În literatura juridică a fost propusă şi clasificarea incapacităţi lor de folosinţă în incapacităţi de protecţie, incapacităţi de suspiciune şi incapacităţi cu titlu de sancţiune. Incapacităţile de suspiciune ar avea rolul de a preveni abuzurile pe care le-ar putea săvârşi unele categorii de persoane influente şi tentativele de captaţiune, aşa cum este interdicţia pentru persoanele care lucrează în justiţie de a fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţa tribunalului în care aceştia îşi desfăşară activitatea, imposibilitatea mandatarilor însărcinaţi cu vânzarea unui bun (cu care sunt asimilaţi tutorii, administratorii comunelor etc.) de a-l achiziţiona şi alte asemenea interdicţii. A se vedea B. Starck, H. Roland; L. Boyer, op. cit., p. 405. Observăm că
aceste „incapacităţi de suspiciune" sunt tratate de doctrina românească ca parte a incapacităţilor de protecţie, soluţie care ni se pare preferabilă. Faptul că în situaţiile de genul celor mai sus citate sunt protejate şi interese de ordin general (spre exemplu, interdicţia pentru persoanele care lucrează în justiţie de a fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţa tribunalului în care aceştia îşi desfăşară activitatea are şi rolul de a proteja prestigiul justiţiei) nu ni se pare suficient pentru a crea o categorie juridică distinctă de incapacităţi de folosinţă.
3 G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2001, p. 3 58.
4 Conform art. 109 din Codul familiei, ,,dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti". Aceste prevederi au fost implicit modificate prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
