90
Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
Stabilirea raportului de cauzalitate se va reduce în final la averifica în ce măsură încălcarea obligaţiei profesionale a dus laproducerea rezultatului specific infracţiunilor de ucidere sau vătămare corporală din culpă.
Altfel spus, în cazul infracţiunilor contra persoanei, specific răspunderii profesionale este că raportul de cauzalitate va trebui stabilit nu doar între faptă, în materialitatea ei, şi urmarea prevăzută de norma de incriminare, ci şi între încălcarea obligaţiei profesionale şi acelaşi rezultat. Acesta este sensul formulării legale
„fapta este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere" şi constituie una dintre cele mai importante trăsături ale răspunderii profesionale. Chiar dacă se identifică o greşeală profesională, atunci când decesul ori vătămarea corporală nu este urmarea nerespectării vreuneia dintre normele profesiei fapta nu va constitui infracţiune, nefiind tipică, întrucât, în latura obiectivă lipseşte legătura de cauzalitate specială cerută de norma de incriminare.
Odată identificat acest specific, care aparţine tuturor formelor de răspundere profesională, trebuie avut în vedere că domeniul medical aduce şi alte particularităţi în cadrul procesului de stabilire a legăturii de cauzalitate: împrejurarea că, în principiu, actul medical se suprapune unei stări precare de sănătate, aptă de cele mai multe ori prin ea însăşi să producă un rezultat letal sau vătămător, precum şi aceea că în multe situaţii actul medical presupune cooperarea materială, concomitentă ori succesivă, a mai multor profesionişti.
3.2. Metode de stabilire a legăturii de cauzalitate. Avantajele metodei imputării obiective a rezultatului. Aplicaţii Literatura de specialitate a elaborat mai multe metode, teorii, pentru stabilirea cauzalităţii relevante din punct de vedere penal: teoria cauzei proxime, a echivalenţei condiţiilor, a cauzei adecvate, a cauzei relevante juridic, a imputării obiective a rezultatului 1•
1 Ctin. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român: Partea generală.
Conform Noului Cod penal. Curs universitar, ed. a 2-a, revăzută şi adăugită,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 20 1 6, p. 167- 1 70; F. Streteanu, op. cit., p. 4 1 4-4 1 9.
