Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
89
cazul răspunderii profesionale cauzalitatea implică stabilirea raporturilor dintre mai mulţi factori, simpla reţinere a celui dintre conduită şi rezultatul din norma incriminatoare nefiind suficientă.
Spre exemplu, dacă în cazul variantei tip a infracţiunilor este suficientă dovedirea raportului de cauzalitate dintre un act material de lovire şi decesul ori rănirea victimei pentru ca această condiţie a laturii obiective să fie întrunită, în cazul răspunderii profesionale a medicului simpla stabilire a legăturii de cauzalitate între o intervenţie chirurgicală şi aceleaşi consecinţe nu conturează raportul de cauzalitate cerut de varianta agravată a aceloraşi infracţiuni.
Aşa cum arătam, varianta agravată a celor două infracţiuni presupune că fapta se comite „ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul profesiei".
Aceasta înseamnă că nerespectarea obligaţiei profesionale este asociată conduitei medicale care constituie cauza directă a decesului ori a vătămării corporale şi, totodată, a determinat acel rezultat.
Am arătat anterior că identificarea obligaţiilor profesionale şi a conduitei standard, ideale, pe care aceste obligaţii le conturează cu privire la un anume act medical are semnificaţia stabilirii unei situaţii premisă a infracţiunii. Observăm cu acest prilej că ea are şi consecinţe în planul urmării faptei, din perspectiva stabilirii raportului de cauzalitate: după identificarea cauzei imediate, adică a conduitei care a produs rezultatul, raportul de cauzalitate va trebui întregit cu legătura dintre greşeala profesională şi acelaşi rezultat.
Variantele agravate ale celor două infracţiuni se vor reţine dacă
rezultatul este „urmarea" nerespectării obligaţiilor profesionale; formulările din art. 192 alin. (2) şi din art. 196 alin. (3) C.pen. sunt diferite [,,uciderea ( ... ) ca urmare a nerespectării", respectiv „fapta a fost săvârşită ca urmare a nerespectării"] - însă criteriul pe care ambele norme îl impun ca element de agravare este legătura de cauzalitate dintre nerespectarea obligaţiilor statuate în dispoziţii legale ori instituite de normele de prevedere pentru exerciţiul profesiei, al meseriei sau al activităţii, pe de o parte, şi rezultatul produs, pe de cealaltă parte. Aşadar, identificarea obligaţiei profesionale, ca situaţie premisă a variantei agravate, dimpreună cu stabilirea standardului la care ea trebuie îndeplinită, este relevantă şi din perspectiva acestui element de tipicitate - raportul de cauzalitate.
