În principiu, obligaţia de prevedere nu se stabileşte prin raportare la date personale ale făptuitorului, ci la criterii obiective, aplicabile oricărui profesionist, prin raportare la atitudinea pe care ar fi adoptat-o într-o situaţie dată şi în circumstanţe similare un alt medic, de aceeaşi formaţie profesională - aşadar, după etalonul abstract al profesionistului. Specializarea tot mai accentuată şi tot mai diferenţiată în cadrul asistenţei de sănătate face însă să nu se poată stabili, de plano, un criteriu unic al profesionistului din acest domeniu. Se impun, aşadar, câteva precizări:
Prima, că modelul abstract al profesionistului se va stabili în cadrul fiecăreia dintre specializări: obligaţia de informare a 1 S. Bogdan, Notă la decizia nr. 122/R/2005 din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, în CDP nr. 1/20 10, p. 102- 1 12.
2 C.A. Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 870/2021 , www.rolii.ro.
Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
115
medicului specialist priveşte cu precădere cunoştinţele dobândite şi confirmate ce ţin de specializarea în care practică. Astfel, ignorarea unui risc pe care, în calitate de specialist, trebuia să îl cunoască
poate fi de natură să realizeze latura subiectivă a unei infracţiuni contra persoanei în modalitatea culpei simple1 • În schimb, medicul specialist nu este ţinut să prevadă, în sensul art. 16 alin. ( 4) lit. b) C.pen., o complicaţie rezultând din lipsa unui diagnostic ce excedează specialităţii sale 2•
În acest sens, s-a decis, spre exemplu, că nu revine medicului specialist ginecolog, care a diagnosticat corect o afecţiune ginecologică şi a îndepărtat chirurgical în mod corespunzător un chist ovarian, obligaţia de prevedea riscul de ocluzie intestinală care a survenit după externarea pacientei, întrucât un atare diagnostic
,,excedează specialităţii sale de medic primar ginecolog" 3•
A doua, că nici în cadrul aceleiaşi specializări nu pot rămâne fără semnificaţie pentru stabilirea etalonului abstract subdomeniile diferite ( care la rândul lor reclamă o specializare aparte), ori tehnicitatea extremă a unor proceduri ( care reclamă o pregătire anume).
În aceste situaţii, etalonul abstract după care se evaluează fapta nu va fi cel al specialistului mediu, ci al celui care are acea pregătirea specială pe care o reclamă actul medical.
