112 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
intenţionată a conduitei va rămâne însă în afara sferei penale (întrucât fapta este, în privinţa unnărilor acceptate, justificată), unnând a fi cercetată penal numai acea componentă asociată unnărilor neacceptate.
Desigur că nu voi analiza faptele de malpraxis ca infracţiuni comise cu intenţie depăşită, dar precizările de mai sus, dimpreună
cu observarea celorlaltor aspecte care conturează caracterul profesional al răspunderii, îmi pennit să conchid că poziţia psihică
a făptuitorului va trebui analizată prin raportare numai la acea unnare care nu este inerentă actului medical şi care se află în legătura de cauzalitate cu nesocotirea unei obligaţii profesionale.
În fine, înainte de analiza celor două condiţii ale culpei simple (trebuia să prevadă; putea să prevadă), vreau să mai atrag atenţia asupra unor greşeli, întrucât le găsesc prea frecvent în actele judiciare (nu doar în cele privind malpraxisul, ci în general când se motivează vinovăţia sub fonna culpei); sunt erori de logică ( cu consecinţa greşitei aplicări a legii) care mă fac adesea să mă întreb cu ce se mai ocupă studenţii la drept în al doilea an de studiu. Cine se simte ruşinat de aceste precizări să mi le treacă îngăduitor cu vederea; dar cine se simte lămurit datorită lor să se ruşineze. Aşadar:
- ,,trebuia şi putea să prevadă" nu reprezintă o singură condiţie, sunt două;
- ,,putea" se analizează după ce s-a stabilit că „trebuia" şi numai dacă s-a stabilit că „trebuia"; prin unnare, când se constată că „nu trebuia" să prevadă, nu se mai discută dacă în concret „ar fi putut";
- ,,trebuia, deci putea" este un nonsens;
- dacă se dovedeşte că „a prevăzut" ( chestiune de fapt, nu de drept), nu mai suntem în ipoteza culpei simple, nu ne mai întrebăm dacă „trebuia"; fie că trebuia, fie că nu trebuia, iată că a prevăzut ( a fost mai priceput decât i se cerea să fie) şi mai departe ne punem întrebarea dacă a acceptat rezultatul;
- ,,trebuia să prevadă, deci a prevăzut", alt nonsens.
