Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
111
dacă nu a prevăzut acest rezultat, deşi trebuia şi putea să îl prevadă
(culpa simplă).
Mă voi ocupa în cele ce urmează cu precădere de culpa simplă, întrucât aceasta este definitorie pentru malpraxis, dar voi avea în vedere în final şi unele situaţii în care poate intra în discuţie culpa cu prevedere.
A stabili dacă poate fi reţinută culpa se reduce la a stabili dacă
profesionistul trebuia să prevadă un anume rezultat al conduitei sale greşite şi, în caz afirmativ, dacă în concret nu a existat ceva, specific cazului, care l-a împiedicat să prevadă rezultatul conduitei sale. Însă la care rezultat ne raportăm, legat de care anume
consecinţe punem problema predictibilităţii?
Am arătat, referitor la urmarea infracţiunilor, că sunt acte medicale care, prin natura lor, implică o anumită vătămare corporală şi altele care, fără a implica în mod necesar o vătămare, au un potenţial vătămător sau letal; arătam că atare urmări nu pot constitui rezultatul
- în sensul de element de tipicitate obiectivă - al infracţiunilor în discuţie şi că au acest caracter numai celelalte, care nu sunt inerente actului medical. Această particularitate are o semnificaţie aparte, cu precădere ( dar nu exclusiv) în cazul faptelor comisive.
Voi arăta, în Titlul dedicat cauzelor justificative şi de neimputabilitate, că, explicitat juridic, actul medical producător de suferinţe fizice sau vătămări este o faptă intenţionată comisă sub imperiul unei cauze justificative: în privinţa suferinţei sau vătămării inerente actului medical, fapta medicului este justificată prin aceea că este comisă în exercitarea unei obligaţii profesionale şi cu consimţământul pacientului, iar infracţiunea intră în discuţie numai pentru consecinţele care excedează, care le depăşesc pe acelea inerente actului medical. Conduita cadrului medical în exercitarea unui atare act medical ( exemplul cel mai banal, o intervenţie chirurgicală) poate fi, conceptual, ,,descompusă" în conduita asumată, intenţionată, ale cărei urmări vătămătoare sunt acceptate şi justificate, şi aceea neasumată, ale cărei urmări vătămătoare nu sunt acceptate; această din urmă conduită va fi susceptibilă de a constitui vreuna dintre infracţiunile în discuţie. Putem identifica, astfel, în multe dintre faptele asociate malpraxisului, mecanismul subiectiv care, juridic, este similar praeterintenţiei: componenta
