Prin urmare, voi face aici delimitările necesare între dreptul penal şi instituţiile aparţinând altor ramuri de drept prin care este reglementată activitatea din domeniul medical, pentru a putea apoi utiliza cu relevanţa cuvenită aceste instituţii în privinţa răspunderii penale; aceasta îmi va facilita şi definirea principalelor noţiuni pe care le folosesc în lucrare: malpraxisul şi actul medical (primul capitol).
Apoi, voi explica ceea ce eu apreciez că ţine de esenţa răspunderii pentru malpraxis - caracterul profesional al acestei forme de răspundere - şi voi arăta cum acest caracter determină metoda de abordare a acestei răspunderi penale, întrucât el dă criteriul principal în funcţie de care voi analiza fiecare dintre condiţiile răspunderii: acest criteriu este obligaţia profesională încălcată sau greşit îndeplinită; voi trece în revistă principalele categorii de obligaţii medicale şi izvoarele lor legale şi infralegale ( discutând, în privinţa celor infralegale, în ce măsură pot completa ele predictibil norma de incriminare) şi voi face o clasificare a obligaţiilor, arătând relevanţa fiecărei categorii pentru diferitele condiţii, generale sau speciale, ale răspunderii penale pentru malpraxis. În fine, exercitarea profesiei medicale este guvernată de principiul independenţei, despre care voi arăta unde îl găsim reglementat şi în ce domenii ale răspunderii penale are el relevanţă (al doilea capitol).
Capitolul I
Consideraţii preliminare. Precizări
logice şi terminologice
1. Dreptul medical, o ramură de drept? Regulile după care stabilim raportul dintre dreptul penal şi reglementările din domeniulsănătăţii
2. Ma/praxis. Sensul autonom al noţiunii de eroare medicală; ce(nu) înţelege legiuitorul prin ma/praxis
3. Actul medical
Secţiunea 1. Dreptul medical, o ramură de drept?
Regulile după care stabilim raportul dintre dreptulpenal şi reglementările din domeniul sănătăţii
Specificul activităţilor din domeniul medical şi relevanţa lor juridică din ce în ce mai mare au dus în timp la apariţia, în cadrul sistemelor de drept naţionale, a unor reglementări deopotrivă detaliate şi sistematizate ale activităţii medicale şi medico-farmaceutice.
Posibilitatea de a identifica în cadrul acestor reglementări principii, norme cu caracter general, norme specifice unor subdomenii ale activităţii medicale, ori norme privind răspunderea pentru diferite categorii de prejudicii face ca în prezent literatura de specialitate să se refere la dreptul medical ca la o veritabilă ramură
a dreptului, cu caracter autonom în cadrul disciplinelor juridice'.
1 În literatura juridică romana, cu pnvire la autonomia dreptului medical ca ramură de drept, a se vedea A. T. Moldovan, Tratat de drept medical, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2002, p. 5.
