146 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
prevăzut la art. 202 nu ar „constitui infracţiune" şi că ceilalţi ar putea răspunde, chiar pentru riscul inerent activităţii şi în lipsa oricărei greşeli profesionale, spre exemplu, pentru ucidere din culpă ori pentru vătămare corporală din culpă, doar pentru motivul că nici art. 192 C.pen. şi nici art. 196 C.pen. nu conţin paragrafe similare.
Simplul fapt că trebuie făcute atâtea precizări, chiar pentru protecţia medicilor care au vrut să se pună la adăpost cu această
clauză şi care, în schimb, chiar prin introducerea clauzei, riscă
contrariul, ar trebui să fie suficient pentru concluzia că în materie de drept trebuie ascultaţi juriştii (iar dintre jurişti, doar aceia care se pricep), şi nu medicii, care ar trebui să îşi bată capul numai cu medicina.
§3. Obiectul material şi subiectul pasiv
Este obiect material al infracţiunii fătul.
Corpul copilului nenăscut suferă nemijlocit acţiunea făptuitorului, chiar dacă, în unele situaţii, ea se exercită în mod direct asupra corpului mamei.
Subiect pasiv al infracţiunii în varianta prevăzută la alin. (1) este unul adiacent, respectiv femeia însărcinată, întrucât fătul, copilul nenăscut, nu poate avea această calitate1 •
În celelalte variante normative, subiectul pasiv este copilul.
§4. Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii poate consta atât într-o acţiune, cât şi într-o inacţiune, la fel ca în cazul infracţiunilor de ucidere şi vătămare corporală din culpă, precizările făcute în analiza acelora fiind valabile şi în cazul prezentei infracţiuni.
Cerinţa esenţială a infracţiunii în variantele prevăzute de art. 202 alin. (1) şi (2) C.pen. este ca fapta să fie comisă în timpul naşterii, adică după apariţia primelor semne ale procesului naşterii.
1 V. Cioc/ei, op. cit., p. 1 19.
