Vătămarea fătului
149
Spre exemplu, medicul ginecolog va răspunde, alături de alte persoane, pentru decesul copilului, dacă faptele sale au produs copilului vătămări ce au necesitat o perioadă suplimentară de spitalizare, în timpul căreia nou-născutul a contractat o infecţie nosocomială care a dus apoi la decesul lui; în schimb, dacă în cursul perioadei de spitalizare suplimentară a intervenit, în secţia unde se afla nou-născutul, un incendiu în cursul căruia acesta a decedat, această urmare nu se va reţine ca fiind obiectiv imputabilă
medicului ginecolog (situaţia riscului deviat).
§5. Latura subiectivă
Vinovăţia sub forma culpei se va examina, de asemenea, similar celor arătate în cazul infracţiunilor de ucidere şi vătămare corporală din culpă.
Semnalez doar că în cazul infracţiunii de vătămare a fătului ar putea fi mai frecvente situaţiile în care să se reţină culpa cu prevedere. Spre exemplu, în cazul tratamentelor la care este supusă
femeia însărcinată, când riscurile de malformaţii asupra fătului sunt cunoscute. Astfel de situaţii intră adesea în „concurs" şi cu omisiunea medicului de a obţine de la femeia însărcinată un consimţământ informat, chestiune care poate aduce în discuţie şi un concurs de infracţiuni - aspect la care mă voi opri în capitolul final al acestui titlu.
Capitolul III
Situaţii speciale privind încadrarea juridică
a faptelor comise din culpă asupra
femeii însărcinate
Urmările analizate în secţiunea precedentă produse asupra fătului sau asupra copilului sunt asociate în multe cazuri unor urmări suferite şi de femeia însărcinată ori angajată în procesul naşterii.
Totodată, unele acte medicale defectuoase se constituie dintr-o pluralitate de acte comise succesiv, inclusiv asupra nou-născutului, aşadar după instalarea vieţii extrauterine.
De aceea, este util un demers în cadrul căruia să observăm
raportul dintre infracţiunile de ucidere ori vătămare din culpă,
pe de o parte, şi cea de vătămare a fătului, pe de altă parte.
Stabilirea corectă a raporturilor dintre infracţiuni trebuie să ţină
cont de următoarele premise:
- constituie avort întreruperea cursului sarcinii anterior vârstei de 24 de săptămâni a acesteia, în timp ce, după 24 de săptămâni, întreruperea este considerată provocarea prematură a naşterii;
- infracţiunile au subiecţi pasivi secundari diferiţi: în cazul primelor, acesta este femeia însărcinată, în cazul celei de-a treia, copilul; ei sunt subiecţi diferiţi ai protecţiei penale;
- primele două sunt infracţiuni comise prin acte îndreptate împotriva unei persoane în viaţă, în timp ce ultima, prin acte îndreptate asupra fătului.
