cu art. 202 C.pen., dacă fapta comisă în timpul sarcinii are ca urmare
,,doar" împiedicarea instalării vieţii extrauterine în privinţa fătului, fără a produce şi cu privire la mamă vreuna dintre urmările de la art. 194 C.pen., atunci fapta rămâne practic nesancţionată1 •
Aceasta este ipoteza care dă reala dimensiune a acestei erori de reglementare; raţiunea noii incriminării a fost cu precădere aceea de a acoperi o categorie de fapte care rămâneau altminteri în afara ilicitului penal, întrucât nu produceau nicio consecinţă asupra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale unei persoane - categorie pentru care „cauza Vo", la care ne-am referit mai sus, era ilustrativă; or, tocmai aceste situaţii sunt cele care nici sub noua reglementare nu îşi găsesc rezolvarea.
c. O altă categorie de situaţii este aceea în care mai multe
conduite medicale eronate se succed, atât în timpul sarcinii ori în
timpul naşterii, cât şi ulterior, după finalizarea procesului naşterii.
Când dintr-o atare succesiune de greşeli se produce vătămarea corporală ori decesul copilului, fapta va constitui, în privinţa acestuia, doar o infracţiune unică, de ucidere din culpă sau, după caz, de vătămare corporală din culpă: faptele comise asupra fătului în timpul sarcinii ori în timpul naşterii nu mai au autonomie infracţională, întrucât legiuitorul le-a acordat semnificaţie numai pentru a proteja fătul, anterior instalării vieţii extrauterine; dacă el, ulterior acestui moment în care a devenit o persoană în viaţă, continuă să fie supus, în aceeaşi împrejurare, altor fapte vătămătoare, fapta în ansamblu se va analiza ca infracţiune contra persoanei în viaţă, sub incriminarea care protejează în mod complet personalitatea lui.
Spre exemplu, medicul ginecolog care, prin manevre neglijente în timpul unui control ginecologic, provoacă vătămări fătului şi induce prematur naşterea, din nepricepere gestionează eronat procesul naşterii şi, ulterior, omite să ia măsurile necesare pentru asistarea corectă a nou-născutului, acesta decedând, va răspunde numai pentru infracţiunea de ucidere din culpă, chiar dacă, separat de această consecinţă, s-ar putea decela şi vătămări corporale aflate în legătură de cauzalitate cu anumite acte comise numai asupra fătului, anterior instalării vieţii extrauterine.
1 V. Cioclei, op. cit., p. 123.
Capitolul IV
În imediata vecinătate a culpei cu prevedere:
infractiuni comise cu intentie indirectă
,
'
I. Omorul şi vătămarea corporală
2. Examen de lege ferenda al infracţiunii de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate
Secţiunea 1. Omorul şi vătămarea corporală
Am arătat în prima parte a lucrării că sunt situaţii în care se poate reţine o infracţiune contra persoanei comisă cu intenţie - spre exemplu, când profesia se exercită fraudulos, ori când actul medical este exercitat fără consimţământul sau împotriva voinţei pacientului; specific acelor situaţii, şi ceea ce face să se reţină în acele cazuri intenţia, ca formă de vinovăţie, este faptul că exercitarea ilicită a actului medical înlătură caracterul justificat al faptei chiar şi în ceea ce priveşte producerea urmărilor inerente actului medical ( care sunt acceptate de către făptuitor), şi, astfel, ,,expune" întreaga conduită la reţinerea acestei forme de vinovăţie, a intenţiei indirecte.
Aceeaşi trebuie să fie soluţia şi atunci când se utilizează, în contra dispoziţiilor legale, medicamente sau substanţe neomologate.
