1 56 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sausănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva".
A vorbi despre această infracţiune în această carte este, desigur,surprinzător, întrucât, în primul rând, infracţiunea este una inten
ţionată (iar despre malpraxis am arătat că poate fi asociat maidegrabă infracţiunilor contra persoanei comise din culpă); în aldoilea rând, pentru că art. 203 C.pen. incriminează, în principiu,fapta persoanei căreia nu îi revine, cu caracter profesional,obligaţia de a acorda îngrijiri ( or, prezenta lucrare are ca obiectnumai fapte ale profesioniştilor); în al treilea rând, pentru că
formularea din textul legal nici nu pare să permită asocierea cufapte ale cadrelor medicale aflate în exerciţiul profesiei.
Iată motivele care m-au determinat să includ totuşi infracţiuneaîn cadrul acestei lucrări:
Întâi, pentru că un examen de drept comparat asupra tratamentului penal al faptelor asociate malpraxisului mi-a permis să
constat că la incriminarea similară din alte legislaţii se recurgefrecvent în practică pentru sancţionarea acestor fapte.
Spre exemplu, Codul penal francez incriminează, în art. 223-6
alin. (2), fapta aceluia care „se abţine în mod intenţionat să acordeunei persoane aflate în pericol asistenţa pe care, fără a se expunepe sine sau pe altul vreunui risc, ar putea să i-o acorde fie prinpropria sa faptă, fie solicitând ajutorul" 1 • Jurisprudenţa franceză
sancţionează sub această încadrare juridică fapte ale medicilorprecum: omisiunea medicului de serviciu ( de gardă) de a preluaapelul telefonic (de a răspunde la telefon), omisiunea medicului dea se deplasa la spital, mărginindu-se a da indicaţii telefonice,refuzul medicului de a efectua demersurile pentru transferulpacientului la o unitate medicală specializată, omisiunea mediculuide gardă de a efectua controlul nemijlocit la patul bolnavului2, 1 Art. 223-6 alin. (2) : ,,Sera puni des memes peines quiconque s'abstient volontairement de porter a une personne en perii l'assistance que, sans risque pour lui ou pour Ies tiers, ii pouvait lui preter soit par son action personnelle, soit en provoquant un secours".
2 M Benezech, L. Marconi, Condamnation d'un medecin du SAMU
pour non-assistance a personne en danger, în Journal de Medecine Legale
