În imediata vecinătate a culpei cu prevedere
157
omisiunea medicului care, având de vizitat un alt pacient şi ţinând cont de ninsoarea abundentă care i-ar fi îngreunat deplasarea, a ales să nu se deplaseze la domiciliul unui bolnav care acuza simptome grave, a indicat aparţinătorilor acestuia să se deplaseze la spital şi nu a anunţat spitalul ori serviciul de urgenţe cu privire la starea bolnavului 1, ori chiar omisiunea medicului care funcţiona la centrul de preluare a apelurilor de urgenţă al Serviciului de Ajutor Medical Urgent de a se informa complet asupra gravităţii unui caz care îi fusese semnalat prin apeluri repetate 2.
O atare jurisprudenţă reflectă, desigur, dispoziţiile de drept substanţial care organizează în sistemul francez vinovăţia în situaţia cauzalităţii indirecte [ art. 121-3 alin. ( 4) din Codul penal francez 3] -
dreptul român necunoscând această instituţie, precum şi lipsa din legislaţia franceză a instituţiei infracţiunii comisive prin omisiune.
Apoi, trebuie menţionat şi că atare soluţii sunt, totodată, un răspuns la acelea care, în cadrul aceleiaşi jurisprudenţe, ezită a reţine o infracţiune de rezultat, cum ar fi omuciderea ori vătămarea, atunci când nu se poate stabili că o conduită diferită a cadrului medical ar fi împiedicat în mod cert decesul sau vătămarea.
Droit Medical, 20 1 3, Voi. 56, N° 1 , p. 37-40; SAMU = sigla pentru Service d'Aide Medicale Urgente (serviciul de ajutor medical urgent); pentru alte soluţii de practică judiciară, a se vedea P. Mistretta, op. cit., p. 162-175, passim; J-B. Thierry, Le medecin indifferent, în M Danti-Juan
(direction), Les orientations actuelles de la responsabilite penale en matieremedicale, Editions Cujas, Paris, 201 3, p. 33-36.
1 Cass. Crim., 4 februarie 1 998 (www.legifrance.gouv.fr).
2 C.A. Versailles, 1 6 decembrie 2009, menţinută sub aspectul condamnării pentru omisiunea acordării ajutorului, Cass. Crim., 30 noiembrie 2010 (www. legifrance.gouv.fr).
3 Textul prevede, în esenţă, că cel care, prin imprudenţă, neglijenţă sau prin neîndeplinirea unei obligaţii de prudenţă sau de securitate prevăzută
de lege sau de regulamente, fără a fi cauzat direct prejudiciul, a creat sau acontribuit la crearea situaţiei care a dus la realizarea prejudiciului şi carenu a luat măsuri care să permită evitarea lui este responsabil penal dacă sedovedeşte fie că a încălcat în mod deliberat o anumită obligaţie deprudenţă sau de securitate prevăzută de lege sau de regulamente, fie că acomis o greşeală caracterizată şi care a expus pe altul la un risc de oanumită gravitate pe care cel dintâi nu îl putea ignora.
