15 8 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
Or, în cadrul sistemului nostru de drept, fapte precum acelea sunt susceptibile de a constitui infracţiuni de rezultat.
De altfel, şi doctrina franceză identifică situaţii în care această
infracţiune intenţionată de pericol este artificial reţinută, în locul celei din culpă de rezultat1.
Studiul acestei bogate jurisprudenţe m-a făcut să mă întreb dacă
incriminarea din art. 203 C.pen. nu ar putea constitui un reper şi în practica organelor noastre judiciare, respectiv dacă şi în ce condiţii s-ar putea recurge la această încadrare pentru faptele profesioniştilor.
Întrebarea a fost prilejuită şi de situaţiile foarte numeroase din viaţa de zi cu zi, cu precădere din practica intervenţiilor de urgenţă, în care nu modul în care s-a acordat asistenţa medicală ridică
probleme de ordin penal, ci însuşi faptul că o atare asistenţă nici nu ajunge să fie prestată unor persoane în nevoie, fie ignorate de serviciile de asistenţă medicală, fie chiar aflate la dispoziţia cadrelor medicale; iată· numai câteva dintre „ cazurile Lăzărescu "2, redate aşa cum au fost ele reflectate în mass-media:
- ,,C.P., un gălăţean în vârstă de 49 de ani, suferă de mai mulţi ani de ciroză. Din cauza complicaţiilor, medicii l-au operat, la sfârşitul săptămânii trecute, şi i-au amputat degetele de la picioare.
1 M Daury-Faveau, op. cit., p. 65; concluzia articolului este că
alegerea uneia sau alteia dintre încadrările juridice ajunge să fie strict pragmatică, în funcţie de dificultăţile de a stabili probator legătura de cauzalitate dintre omisiune şi consecinţele asupra pacientului.
2 „Moartea domnului Lăzărescu", un film din 2005 în regia lui Cristi
Puiu, care descrie traseul unui pacient, preluat de serviciul de urgenţă
pentru o afecţiune gravă, dar neletală, şi transportat între mai multe unităţi spitaliceşti, pe durata unei nopţi, fără a primi la niciuna dintre acestea îngrijirile necesare; filmul păstrează echivocul sub aspectul culpei vreunuia dintre profesioniştii implicaţi (fiecare are propria justificare pentru a declina cazul) şi configurează prin aceasta paradoxul că pacientul moare, deşi se aflase succesiv în atenţia mai multor cadre medicale şi a rămas permanent în custodia serviciului de prim-ajutor; filmul a generat o dezbatere în societate cu privire la responsabilizarea profesioniştilor din domeniul sănătăţii, prin „caz Lăzărescu" ajungând să fie desemnate situaţiile în care pacienţii au de suferit din pricina lipsei de organizare, a lipsei de personal sau de mijloace materiale, ori din pricina dezinteresului personalului de specialitate.
