170 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
Infecţiile nosocomiale sunt urmările cel mai des asociate actelor medicale, dar ele sunt numai o parte dintre consecinţele care pot constitui rezultatul infracţiunii prevăzute de art. 352 C.pen.
Urmarea infracţiunii o constituie, în varianta tip, ,,răspândirea bolii".
Aşa cum am arătat, infracţiunea este una de rezultat, nu de pericol concret'. Urmarea constând în răspândirea bolii trebuie să
se producă efectiv2, respectiv să poată fi identificate în concret persoane astfel contaminate, chiar dacă nu este posibilă identificarea tuturor acestor persoane, stabilindu-se, totodată, legătura de cauzalitate dintre nerespectarea măsurilor de prevedere şi acest rezultat concret.
Simpla aptitudine în abstract a conduitei de a produce un atare rezultat nu este suficientă, după cum nici probabilitatea, oricât de mare, ca un astfel de rezultat să se fi produs nu constituie urmarea avută în vedere de norma de incriminare3•
1 În acelaşi sens, V. Cioclei, L. Lefterache, în G. Bodoroncea, V Cioclei,
I. Kuglay, L. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M Vasile, Codul penal.
Comentariu pe articole, ed. a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,Bucureşti, 20 1 6, p. 353; în sens contrar (ca fiind infracţiune de pericol), ase· vedea I. Tănăsescu, în G. Antoniu, T. Toader (coord.), Explicaţiile noului Cod Penal, Volum IV, Articolele 257-366, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 20 15-2016, p. 796; dar şi acest din urmă autor reţine, contradictoriu, că urmarea constă, totuşi, în „răspândirea, împrăştierea bolii şi, implicit, în vătămarea sănătăţii populaţiei prin îmbolnăvirea mai multor persoane".
2 „Prin «răspândirea bolii» se înţelege contaminarea, îmbolnăvirea mai multor persoane" (V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. IV, ed. a 2-a, Editura Academiei Române, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2003, p. 530.
3 S-a reţinut, într-un act de trimitere în judecată, că vânzarea produselor ineficiente în „majoritatea spitalelor" din România „a avut ca efectrămânerea în spitale, o perioadă îndelungată, a microbilor, premisă pentruapariţia unor mutaţii, şi, implicit, dezvoltarea rezistenţei - treptat - latoate antibioticele" şi „răspândirea infecţiilor nosocomiale în România";în acelaşi act se menţionează expres: ,,prevenirea şi combaterea infecţiilornosocomiale presupune un concurs de măsuri, iar această analiză nu estemenită a demonstra o eventuală legătură de cauzalitate între utilizareaproduselor S.C. H. S.R.L. şi apariţia unei anumite infecţii într-un spital. În
Infracţiuni contra sănătăţii publice
1 7 1
Termenul de răspândire are înţelesul comun, acela de împrăştiere, difuzare. Aşadar, contaminarea unei singure persoane nu va constitui urmarea cerută de art. 352 C.pen. Infracţiunea are denumirea de „zădărnicire a combaterii bolilor", aşa încât rezultatul ei trebuie să constituie o extindere a unei boli infecţioase, în condiţii care să poată fi considerate echivalente unei „răspândiri", în sensul arătat şi nu unei simple „transmiteri", către o singură persoane, aşa cum este cazul, spre exemplu, în incriminarea de la art. 354 C.pen.
Prin urmare, nu constituie rezultat al formei tip a infracţiunii prevăzute la alin. (2) infectarea nemijlocită a unei persoane, contaminarea produsă direct prin conduita care constituie elementul material, ci infectarea care se produce mai departe, în continuare, prin contagiune, prin molipsire, prin transmiterea bolii la alte persoane; numai o astfel de consecinţă poate constitui o „răspândire"
în sensul arătat.
După părerea mea, modificarea art. 352 C.pen. şi instituirea noilor variante agravate la alin. (5) şi (7) nu schimbă această concluzie, în sensul că în forma simplă urmarea faptei trebuie să o constituie „molipsirea" mai multor persoane. S-a exprimat şi părerea contrară, în sensul că în noua configuraţie a infracţiunii răspândirea la care se referă alin. (2) poate consta în infectarea fie plus, microorganismele rezistente la antimicrobiene, inclusiv tipurile multirezistente, adesea responsabile de infecţiile asociate asistenţei medicale, sunt responsabile şi de infecţii la pacienţi din afara spitalelor şi pot fi regăsite în flora bacteriană normală la indivizi sănătoşi, la animale de companie şi în mediul înconjurător. Ceea ce se va demonstra în prezentul rechizitoriu, sub acest aspect, este faptul că acţiunile inculpaţilor au zădărnicit în fapt combaterea bolilor infectocontagioase, determinând, în participaţie improprie, nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea şi combaterea acestora de către personalul unităţilor sanitare" (P.I.C.C.J., rechizitoriul nr. 1 9 1 /P/20 1 6 din 6 martie 20 1 7, nepublicat, disponibil în extras pe
https :/ /www juridice. rol 4 9 7713/piccj-inselaciune-uz-de-fals-zadarnicire-c
ombaterii-bolilor-trimitere-judecata.html); acuzaţia este confirmată dejudecătorul fondului, prin sentinţa nr. 1 25/20 1 9 a Trib. Bucureşti, Secţia Ipenală (nepublicată), care nu face nicio referire, nici cât a făcut procurorul, la elementul de tipicitate în discuţie, reţine doar că a avut loc
„răspândirea bolilor nosocomiale" (sic!); la data apariţiei lucrării, cauza seaflă în apel.
