Infracţiuni contra sănătăţii publice
1 73
modificarea primului alineat din textul anterior; atunci, orice conduită periculoasă ar fi putut fi sancţionată, indiferent dacă a dus sau nu în concret la transmiterea bolii; iar orice urmare în concret asupra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane ar fi adus în discuţie concursul de infracţiuni.
Secţiunea a 2-a. Transmiterea din culpă
a sindromului imunodeficitar dobândit
Interesează domeniul de care ne ocupăm varianta atenuată a infracţiunii prevăzute de art. 354 C.pen., comisă din culpă de către o altă persoană decât aceea care suferă de această boală, fapta constând în „transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA". Fapta care a cauzat moartea victimei constituie o variantă agravată a infracţiunii.
În această modalitate, infracţiunea nu are subiect activ calificat, putând fi comisă de orice persoană, fizică sau juridică.
Persoana care a dobândit boala are calitatea de subiect pasiv al infracţiunii.
Poate constitui element material al infracţiunii orice conduită, comisivă sau omisivă, care are ca rezultat transmiterea bolii.
„Transmiterea" constă, de fapt, în infectarea, contaminarea unei persoane cu virusul HIV; sindromul imunodeficitar dobândit este numai ultima fază a infecţiei cu acest virus.
Semnalez cu acest prilej caracterul defectuos al redactării normei de incriminare: termenii de specialitate medicală sunt utilizaţi impropriu, întrucât SIDA (sindromul la care se referă
textul) este faza finală a bolii care debutează cu infectarea virală; ceea ce se poate „transmite" nu este acest sindrom, ci virusul responsabil de îmbolnăvire; mai mult, sindromul nu apare concomitent cu infectarea, ci la un interval de timp care poate fi chiar de nivelul anilor. Toate acestea fac ca texul de lege să fie neclar. Este neîndoielnic că intenţia de reglementare a fost incriminarea transmiterii virusului, şi nu a sindromului; însă interpretarea teleologică
