240 Răspunderea penală a persoanei juridice în cazurile de ma/praxis
pentru cazul celorlalte unităţi sanitare cu personalitate juridică.
Suntem în prezenţa unei răspunderi obiective, bazată pe ideea de garanţie pentru riscul de activitate, unitatea sanitară fiind chemată
să garanteze faptele prejudiciabile cauzate pacienţilor, în afara raportului tipic de prepuşenie" 1 (s.m. ).
În concluzie, legat de răspunderea civilă a persoanei juridice, reţin că:
- medicul nu este prepusul unităţii sanitare în ceea ce priveşte exerciţiul propriu-zis al profesiei, dar unitatea sanitară răspunde solidar cu medicul, pentru prejudiciile cauzate de el în exercitarea actului medical;
- răspunderea unităţii medicale nu este una a comitentului pentru fapta prepusului reglementată de Codul civil, ci una specifică, întemeiată pe dispoziţiile art. 655 alin. (2) sau, după caz, ale art. 166 alin. (2) din Legea sănătăţii;
- existenţa raportului de prepuşenie dintre medic şi unitatea sanitară în privinţa celorlalte aspecte ale activităţii medicului este irelevantă pentru răspunderea civilă a unităţii medicale, ale cărei temeiuri sunt, indiferent de natura activităţii, tot cele menţionate, prevăzute în legea specială;
- pentru prejudiciile cauzate de restul personalului medical, unitatea sanitară răspunde, în aceleaşi temeiuri, solidar cu acesta, în cadrul aceleiaşi răspunderi cu caracter special.
1 A. G. Năsui, Mal praxisul medical. Particularităţile răspunderii civile medicale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 20 1 O, p. 362; cu privire la fundamentul obiectiv al acestei răspunderi, dar în cadrul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului reglementată de Codul civil, a se vedea şi F./ Mangu, op. cit., p. 640-648.
Titlul IV
Cauze justificative şi de neimputabilitate
A opera înseamnă a răni; chirurgul procedează la efectuarea operaţiei în mod intenţionat; el o face pentru că profesia îl obligă la aceasta şi întrucât are consimţământul bolnavului; dar, câteodată, trebuie să o facă atât de repede încât nu-l mai poate întreba pe pacient dacă e de acord; de obicei, intervine pentru a înlătura un risc preexistent, de cele mai multe ori îşi asumă altele; foloseşte aparatura care îi este pusă la dispoziţie de spital, iar dacă operează
la noi în ţară nu ştie niciodată ce se întâmplă dacă mai trebuie să
pună ceva în priză.
Este evident de ce am enunţat acestea. Obligaţia de a acţiona, consimţământul, asumarea riscului util, caracterul necesar, urgenţa, eroarea, ,,fapta lucrului" sunt, mai mult decât în cazul altor forme de răspundere profesională, noţiuni recurente în analiza juridică a oricărui act medical şi criterii pentru angajarea răspunderii.
