Exercitarea actului medical în aceste condiţii face ca producerea cu intenţie indirectă a acelor suferinţe fizice sau vătămări corporale inerente actului medical să fie o faptă justificată în condiţiile art. 21 C.pen.
În schimb, actul de natură medicală exercitat în afara condiţiilor legale de exercitare a profesiei constituie, pe lângă infracţiunea prevăzută de art. 348 C.pen. (exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi), o infracţiune intenţionată contra persoanei; consim
ţământul dat de aşa-zisul pacient în necunoştinţă de cauză nu va opera, în mod evident, nici el cu efect justificativ.
1 lbidem.
Actul medical, o faptă intenţionată justificată
245
Secţiunea a 3-a. Consimţământul pacientului
Unul dintre principiile fundamentale ale practicii medicale este acela că actul medical nu se poate exercita decât cu acceptul şi în limitele în care pacientul consimte să îi fie administrat.
Potrivit art. 3 82 alin. ( 1) din Legea sănătăţii, ,,cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală".
În dezvoltarea acestei norme de principiu, Capitolul III din Titlul XVI privind răspunderea este consacrat procedurii de obţinere a acordului pacientului (art. 660-662 din Legea sănătăţii).
Din economia întregului titlu privind răspunderea (art. 653-692
din Legea sănătăţii), se poate trage concluzia că personalul medical nu răspunde pentru realizarea riscurilor cu privire la care pacientul a fost informat şi pe care acesta le-a acceptat.
Reglementarea transpune însă şi un alt principiu al domeniului, acela că valabilitatea şi întinderea acordului pacientului depind de gradul în care el a fost informat; de altfel, chiar denumirea capitolului este „Acordul pacientului informat" 1 : efecte exoneratoare de răspundere ( civilă - aceea la care se referă dispoziţiile legii) nu poate avea decât consimţământul dat în cunoştinţă de cauză, asupra 1 Art. 660 din Legea sănătăţii: ,,(1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după
explicarea lor de către medic, medic stomatolog, asistent medical/moaşă,conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.
(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul stomatolog, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientuluiinformaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere aacestuia.
(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativeleviabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără
aplicarea tratamentului".
