Actul medical, o faptă intenţionată justificată
243
colonoscopiile etc.). Când am discutat despre infracţiunile contra persoanei, am văzut ce semnificaţie are aceasta în procesul de stabilire a acelei urmări care poate constitui elementul de tipicitate al infracţiunii de vătămare corporală din culpă 1 •
Totodată, astfel de suferinţe fizice sau vătămări corporale sunt asumate de cadrul medical. El le prevede şi acceptă producerea lor, în considerarea beneficiului pentru sănătatea pacientului pe care actul medical îl procură; ,,medicul este un agresor autorizat", iar
„permisiunea de a îngriji este o permisiune de a răni", observă un autor 2. Putem constata astfel că, raportat la aceste urmări inerente actului medical, actul cu potenţial vătămător este „comis" cu intenţie indirectă.
Explicitat juridic, actul medical producător de suferinţe fizice sau vătămări este o faptă intenţionată comisă sub imperiul unei cauze justificative: în privinţa suferinţei sau vătămării inerente actului medical, fapta medicului este justificată prin aceea că este comisă în exercitarea unei obligaţii profesionale şi cu consimţământul pacientului; infracţiunea intră în discuţie numai pentru consecinţele care excedează, care le depăşesc pe acelea inerente actului medical.
Această „descompunere în factori" - pe de o parte, actul inten
ţionat exercitat în limitele profesiei şi, pe de altă parte, actul greşit sub aspect profesional, care produce, din culpă, urmarea neasumată
medical şi care constituie infracţiunea - poate părea un demers artificial sau ineficient, neconcludent sub aspect ştiinţific. Cred, însă, că el este util pentru înţelegerea consecinţelor juridice pe care le poate avea actul medical exercitat în lipsa unei obligaţii profesionale ori fără consimţământul pacientului. În egală măsură, această delimitare dintre actul intenţionat şi cel din culpă este utilă
şi pentru stabilirea condiţiilor în care s-ar putea lua în discuţie o altă. cauză justificativă - starea de necesitate.
1 Supra,Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 3-a, §2.
2 B. Py, La dimension exoneratrice des causes d'irresponsabilite penale, în M Danti-Juan (direction), Les orientations actuelles de la responsabilite penale en matiere medicale, Editions Cujas, Paris, 201 3, p. 1 33-1 5 1 .
244
Cauze justificative şi de neimputabilitate
„Actul medical este cel mai adesea un act de agresiune contra integrităţii corporale, în sensul că el constă în a aduce atingere corpului uman printr-un mijloc fizic sau chimic. Mecanismul juridic care explică faptul că un medic nu este decât în mod excepţional un delincvent este acela al cauzelor justificative", ne spune autorul pe care l-am citat şi mai sus 1 •
Secţiunea a 2-a. Medicul îşi exercită o obligaţie,
întrucât are dreptul să o facă
Actul medical nu este o simplă conduită voluntară a cadrului medical; el reprezintă în egală măsură atât exerciţiul unui drept (acela de a profesa), cât şi îndeplinirea unei obligaţii profesionale (de la cea mai generală - obligaţia de îngrijire, până la cele specifice fiecărei categorii de acte medicale).
Cât priveşte dreptul de a practica medicina, condiţiile de exercitare a profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical sunt prevăzute de Legea sănătăţii.
Potrivit art. 21 alin. (1) C.pen., este justificată fapta prevăzută
de legea penală care constă în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.