Constrângereafizică; gestul involuntar, aparatura defectă
255
cazul fortuit, în schimb, nu influenţează acţiunea propriu-zisă ( care rămâne sub controlul făptuitorului şi se desfăşoară aşa cum el o doreşte), însă modifică rezultatul ei, prin aceea că intervine în mod impredictibil în lanţul cauzal. Altfel spus, constrângerea fizică
modifică acţiunea însăşi, în timp ce cazul fortuit nu schimbă
acţiunea, ci doar îi deturnează rezultatul.
Am văzut deja că obligaţia de a pune la dispoziţia personalului medical aparatura în stare bună de funcţionare aparţine în principiu spitalului (persoanei juridice), căruia îi revine şi răspunderea pentru daunele produse de aparatura defectă 1 ; persoana fizică ce utilizează atare aparatură în principiu nu răspunde pentru daunele produse exclusiv de aceste defecte. Totuşi, o precizare trebuie făcută: în măsura în care, cunoscând defectele, îşi asumă utilizarea aparatelor, se poate discuta dacă răspunderea ei va fi în toate cazurile înlăturată; criteriile vor fi de tipul: alternativele pe care le avea; urgenţa intervenţiei (compararea riscurilor); propria atitudine prin raportare la aparatura cunoscută ca fiind defectă ( dacă a semnalat sau nu defecţiunea, dacă a tolerat-o, dacă a mai utilizat aparatul cunoscând că este defect ş.a.m.d. ).
Închei cu precizarea că cele de mai sus au în vedere numai ipoteza în care defecţiunea aparaturii însoţeşte, în timp real, gestul profesionistului persoană fizică, adică aceea în care aparatura îi modifică nemijlocit acţiunea; pentru situaţia în care, anterior sau ulterior acţiunii propriu-zise a profesionistului, survine şi o defec
ţiune a unor dispozitive, atunci intră în discuţie nu actul comis în condiţiile constrângerii fizice, ci o împrejurare despre care trebuie stabilit dacă înlătură sau nu legătura de cauzalitate dintre actul profesionistului şi vătămare sau deces.
1 Supra, Titlul III, Capitolul II, Secţiunea a 3-a.
