Cadrul procesual - limite, obligaţii ale organelor judiciare
279
prezumţia de nevinovăţie câtă vreme nu se poate identifica în concret conduita care face obiectul acuzaţiei 1
„Inculpatul, din culpă, şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu ( ... ) şi a stabilit că sarcina părţii vătămate era o sarcină
fără risc ( ... ), iar prin această întârziere a intervenţiei chirurgicale a cauzat o vătămare ( ... )"2 - este modul în care o altă instanţă descrie fapta reţinută în sarcina inculpatului, fără să arate, în cadrul acestei sintetice descrieri a faptei ori în altă parte în cuprinsul hotărârii, cum anume ar fi trebuit inculpatul să procedeze ( ce dispoziţii legale sau măsuri de prevedere a încălcat) şi, prin aceasta, fără să
explice de ce evenimentul pe care inculpatul nu l-a anticipat dobândeşte, printr-o atare încălcare, semnificaţia unui risc nepermis (aceasta, în ciuda repetatelor cereri şi critici formulate în cauză de inculpat, el pretinzând, legitim, ca organele judiciare să
arate care anume dintre actele sale de conduită ar fi trebuit îndeplinit în alt mod şi să indice care anume ar fi fost modalitatea corectă de a proceda).
Am arătat, de asemenea, că una dintre consecinţele caracterului profesional al răspunderii este raportul special dintre variantele agravate şi existenţa însăşi a infracţiunii, că infracţiunea nu poate fi reţinută, pentru fapte comise în exerciţiul profesiei, decât dacă se poate identifica încălcarea unei obligaţii profesionale ori îndeplinirea ei necorespunzătoare, la un alt standard decât cel prescris3•
1 Desigur, este posibil ca examenul nemijlocit al dosarului să contrazică aprecierea mea, care se bazează numai pe lectura hotărârilor; este posibil ca situaţia de fapt să rezulte cu claritate din probe şi să fie doar inadecvat transpusă în hotărâri; dar acuzaţia trebuie să se regăsească cu claritate în actele judiciare, începând cu cele de inculpare şi trimitere în judecată şi, cu atât mai mult, în acela de condamnare, întrucât funcţiile judiciare nu se rezumă la strângerea probelor, ci constau în reţinerea şi stabilirea faptelor (a „adevărului" judiciar).
2 Jud Bacău, Secţia penală, sentinţă penală nr. 1 73/201 6, definitivă
prin decizia penală nr. 446/20 1 7 a C.A. Bacău, Secţia penală şi pentrucauze cu minori şi de familie, nepublicate.
3 Supra, Titlul II, Capitolul I, Secţiunea 1 , § 1 .
