280
Un pic de procedură (penală, desigur)
Prin urmare, a nu identifica în concret care sunt obligaţiile profesionale încălcate ori standardul la care ele trebuia să fie îndeplinite înseamnă a nu stabili conduita care constituie elementul material al infracţiunii (greşelile de acest fel se întâlnesc cu precădere când se reţin fapte comisive, în cazul celor omisive fiind mai lesne de indicat în ce a constat inacţiunea). Spre exemplu, faţă
de acuzaţia formulată de procuror în termenii „a efectuat o operaţie de apendicectomie în mod defectuos asupra persoanei vătămate ( .. . ) după care în perioada postoperatorie a supravegheat de asemenea defectuos evoluţia stării de sănătate a persoanei vătămate, punându-i viaţa în pericol", instanţa de apel, efectuând controlul asupra sentinţei prin care inculpatul fusese achitat, atrage atenţia şi asupra imposibilităţii în care se află de a identifica obiectul judecăţii, denunţând că „acuzaţia adusă inculpatului nu este suficient de clară: nu se arată care este conduita greşită în timpul intervenţiei chirurgicale şi postoperatoriu, termenii folosiţi sunt la modul general. Aceasta ar fi fost o problemă de cameră preliminară"'.
Practica deficitară, de genul celei citate, este cu atât mai surprinzătoare cu cât în cazul altor fonne de răspundere similare, cum ar fi cele pentru uciderea sau vătămarea din culpă comise în contextul accidentelor de circulaţie, procurorii şi instanţele sunt deprinşi să inventarieze dispoziţiile legale şi infralegale încălcate, să stabilească ce obligaţii reveneau conducătorului auto pentru exercitarea respectivei activităţi ori profesii şi, în raport cu aceste obligaţii, să reţină varianta agravată a uneia dintre cele două infrac
ţiuni. Or, procedeul trebuie să fie acelaşi şi în cazul răspunderii pentru malpraxis, chiar dacă pentru jurist regulile privind circulaţia autovehiculelor sunt mai accesibile decât regulile privind efectuarea actului medical.
„Descrierea faptei presupune prezentarea acesteia într-o astfel de modalitate încât să se poată identifica conţinutul infracţiunii presupus a fi săvârşite ( ... ); enunţarea elementului material potrivit dispoziţiei din norma incriminatoare nu satisface cerinţa legii cu privire la arătarea faptei, fiind necesar să se indice care sunt acţiunile 1 C.A. Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 1 89/2020, www.rolii.ro.
