Câteva probleme în legătură cu probaţiunea
285
părţilor asupra obiectivelor, dreptul de a participa cu expert-parte etc.) expune sancţiunii nulităţii informaţiile astfel obţinute ( de cele mai multe ori esenţiale pentru soluţionarea cauzei).
Spre exemplu, într-o cauză în care se investigau condiţiile în care victima a decedat în cursul efectuării unei operaţii de cezariană, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale cu următoarele obiective: ,,felul morţii şi cauza medicală a morţii; dacă
victima prezintă pe corp leziuni de violenţă şi modul de producere a acestora; dacă se constată erori în actul medica/"1 (s.m.); or, informaţiile privind modul de producere a leziunilor de violenţă şi eventualele erori în actul medical nu puteau fi obţinute printr-o simplă observare în cadrul constatării; ele presupun o evaluare a cazului şi puteau fi obţinute numai în cadrul unei expertize.
Tot astfel, se fixează drept obiective ale unei constatări (autopsii), într-o cauză în care victima a decedat prin insuficienţă
cardio-respiratorie după ce suferise o intervenţie chirurgicală:
„stabilirea naturii şi a cauzelor morţii; descrierea leziunilor constatate la autopsie şi dacă acestea au legătură cu decesul; dacă
tratamentul medical de care a beneficiat decedatul pre-operator şi post-operator era cel indicat şi corect administrat; dacă atitudinea terapeutică prezintă caracteristici ale culpei medicale"2 (s.m.).
Este, în acest caz, şi mai evident că numai din examinarea efectuată asupra cadavrului ( cu prilejul constatării medico-legale) nu se putea stabili raportul dintre deces şi împrejurări precum tratamentul pre şi post-operator, ori caracteristicile atitudinii terapeutice adoptate de medicul acuzat. Aceste probe nu se puteau obţine decât prin efectuarea unei expertize, în condiţiile de legalitate prevăzute pentru acest mijloc de probă.
Astfel de exemple se pot găsi luând la întâmplare aproape orice dosar de urmărire penală, inclusiv din cele recente. Nici din partea instanţelor, chiar dacă mai atente la astfel de diferenţe, nu am identificat o practică majoritară în a sancţiona astfel de procedee nelegale. Legiuitorul, însă, vigilent, observase că în practica unor 1 Ordonanţă din dosarul nr. 65 1 /P /20 1 O al Parchetului de pe lângă Jud.
Galaţi, nepublicată.
2 Ordonanţă din dosarul nr. 760/P/2005 al Parchetului de pe lângă
Trib. Brăila, nepublicată.
