Răspunderea pentru ma/praxis - o răspundere profesională
25
caracter general, să stabilească obligaţia medicilor de a lua orice decizie medicală ţinând cont de „principiile eticii şi deontologiei medicale " 1 •
Protocoalele - set de reguli stabilite la nivel infralegal pentru diferite categorii de activităţi - constituie şi ele un veritabil izvor de obligaţii profesionale; în Legea sănătăţii ele sunt menţionate numai în materia activităţii de prelevare de organe, ţesuturi şi celule, la art. 1482, dar trimiteri la astfel de acte se regăsesc în alte acte normative, precum şi în diferitele Coduri deontologice3•
Dacă reglementări precum cele la care ne-am referit se materializează finalmente în seturi de reguli ce ar putea fi inventariate în cadrul unei profesii sau activităţi, există alte reguli, la care legea şi alte norme fac trimitere, care nu sunt cuprinse în norme ori în acte care ar putea avea fie şi aparenţa unui set de reguli; Legea sănătăţii face referire la ele şi le conferă valoare obligatorie în exercitarea profesiei, ele devenind astfel veritabile izvoare de obligaţii profesionale; astfel, potrivit art. 666 din Legea sănătăţii, ,,în acordarea asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate, personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de 1 Art. 380 alin. (3) din Legea sănătăţii: ,,Deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei
medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică" (s.m.).
2 Art. 148 alin. (1) din Legea sănătăţii: ,,Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori vii şi decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să stabilească compatibilitatea donatorului cu primitorul şi să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor, conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ, ţesut sau celulă. ( . . . )" (s.m.).
3 Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Codul Deontologic al medicului stomatolog, art. 47: ,,Medicul stomatolog, în limita competen
ţelor profesionale legal deţinute sau recunoscute, are datoria de a-şi tratapacienţii după normele profesionale stabilite prin ghiduri de practică
medicală aprobate la nivel naţional sau, în lipsa acestora, în tratatele de
specialitate recunoscute de societăţile ştiinţifice de profil sau în standardele recunoscute de comunitatea medicală a competenţei ori specialităţiirespective" (M.Of. nr. 883 din 3 1 august 202 1 , s.m.).
26
Un pic de teorie
practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective" (s.m.).
Într-o altă normă legală, caracterul de izvor al obligaţiilor profesionale este în asemenea măsură recunoscut „regulilor de bună
practică profesională" încât legea stabileşte chiar că „nerespectarea regulilor de bună practică în studiul clinic al medicamentelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă" (art. 874 din Legea sănătăţii); tehnica de redactare face în mod vădit inaplicabil textul ca normă de incriminare, dar el este util pentru operaţiunea de identificare a surselor de obligaţii profesionale.