Răspunderea pentru ma/praxis - o răspundere profesională
29
arbitrariului, textele în discuţie au în vedere „dispoziţii legale saumăsuri de prevedere" care, o dată identificate din sursele la carem-am referit mai sus, au aptitudinea de a contura cu suficientă
claritate conduita prescrisă; circumstanţiind astfel conduita care sereproşează făptuitorului, normele respectă standardul stabilit chiarde Curtea Constituţională în parag. 57 al deciziei în discuţie,anume ca legea să „prevadă în mod expres elementul în legătură
cu care defectuozitatea este analizată" (s.m.).
Fie şi numai pentru aceste motiv cred că textele în discuţie pottrece testul de constituţionalitate din perspectiva caracteruluipredictibil al criteriilor care atrag varianta agravată a infracţiunilorde �cidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.
In doctrină s-a exprimat o opinie mai „severă" cu privire laconstituţionalitatea celor două norme: ,,prevederile art. 192
alin. (2), respectiv ale art. 196 alin. (3) C.pen. sunt constituţionalenumai în măsura în care dispoziţiile şi măsurile de prevedere lacare fac trimitere sunt edictate printr-un act de forţa legii, chiarcompletat sub aspect tehnic cu elemente ale unei reglementăriinfralegale. Dacă însă acele dispoziţii sau măsuri se regăsesc numaiîn cuprinsul unui act infetior legii, textele evocate din Codul penalsunt susceptibile de rezerve sub aspectul constituţionalităţii lor"1 •
