cu unele precizări din perspectiva previzibilităţii normei penale, necesare cel puţin în privinţa acelor infracţiuni contra persoanei instituite prin norme incomplete, care fac trimitere la „ măsuri de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei activităţi ".
În DCC nr. 405/20 16 1, Curtea Constituţională a reţinut că
dispoziţiile art. 246 C.pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C.pen.
privind abuzul în serviciu sunt constituţionale numai în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii". În esenţă, Curtea arată că încălcarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului poate fi incriminată ca abuz în serviciu numai dacă ea constituie, totodată, o încălcare a legii în sens restrâns ( de act al Parlamentului sau de act cu forţă egală acestuia), nu şi o încălcare a unui act normativ cu forţă inferioară.
Nu, paragraful de mai sus despre abuzul în serviciu nu este un paste greşit. Motivarea instanţei de contencios constituţional în cadrul deciziei menţionate a fost de natură să pună în discuţie conformitatea cu prevederile legii fundamentale a art. 192 alin. (2) şi a art. 196 alin. (3) C.pen., în măsura în care acestea se referă la reguli privind exercitarea unor profesii, meserii sau activităţi care nu sunt cuprinse în Constituţie, legi sau ordonanţe de urgenţă, după
1 M.Of. nr. 5 1 7 din 8 iulie 20 1 6.
28
Un pic de teorie
cum poate pune în discuţie modul de aplicare a oricărui alt text de incriminare când elementul material ori vinovăţia trebuie configurate prin raportare la norme profesionale care nu sunt cuprinse în acte cu forţa juridică menţionată 1 . Altfel spus, ar trebui să regăsim în acte cu putere de lege regulile privind desfăşurarea oricăror activităţi în cadrul cărora se produce un accident pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă sau de ucidere din culpă, altminteri normele de incriminare fiind neconstituţionale?
N-ar fi tocmai simplu să se emită legi pentru fiece gest profesional din cadrul fiecărei meserii sau pentru orice activitate care nu poate fi desfăşurată după bunul nostru plac.
Cred că sunt utile pentru conturarea unei concluzii următoarele: Nu se poate accepta, cu caracter de principiu, că toate normele în alb ar fi, prin caracterul lor incomplet, neconstituţionale. De aceea, în analiza fiecărui text de lege în parte ar trebui aplicate regulile ce par a se desprinde din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu precădere din DCC nr. 405/20 16, dar şi din jurisprudenţa sa ulterioară, la care mă voi referi mai jos.
Astfel, vom observa întâi că unul dintre argumentele soluţiei din decizia menţionată nu este de plano aplicabil infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă: chestiunea
„pragului valoric" şi criteriul legii penale ca ultima ratio nu se verifică în discuţia privind răspunderea pentru infracţiuni contra persoanei, întrucât setul de valori apărate de aceste infracţiuni (viaţa, sănătatea, integritatea persoanei) sunt de cea mai mare importanţă în axiologia sistemului de drept.
Apoi, formularea din cele două norme - ,,nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi" -
nu are gradul de imprecizie pe care Curtea Constituţională l-a identificat în privinţa termenului „defectuos"; spre deosebire de termenul „defectuos", care, în lipsa oricăror criterii, lasă loc 1 Pentru un studiu privind constituţionalitatea normelor penale incomplete, a se vedea F. Streteanu, Consideraţii privind regimul normelor penale incomplete în lumina jurisprudenţei recente a Curţii Constituţionale, în CDP nr. 4/20 1 6, p. 1 1 -25.
