masă. Tata o luă din nou de-acolo.
După încă două încercări ratate de a o anima cu diverse
jucării, pentru ca de fiecare dată să trebuiască să o ia înapoi de
lângă masă, tata renunţă la planurile lui şi îşi schimbă strategia. De data aceasta se lăsă în voia tenacităţii fetiţei. ,,Ce e atât
de interesant pe masă?", întrebă el şi avu excelenta idee să o
ridice puţin. Leila profită fulgerător de situaţie şi se întinse
spre centrul mesei. A trebuit să facă un efort serios ca să
ajungă la ceea ce viza cu un scop atât de precis. Era ... o carte!
Cu faţa strălucitoare, i-o întinse cu ambele mâini tatălui.
„Ce ţi-ai luat tu acolo? O carte?" Când s-a uitat la copertă, tata
a izbucnit într-un hohot de râs. Micuţa lui fiică, care avea
mari probleme cu somnul, tocmai îi înmânase un ghid pentru părinţi intitulat „În sfârşit, un somn neîntrerupt!". Leila
a început şi ea să râdă împreună cu tata şi părea foarte entuziasmată de succesul ei neaşteptat.
Faptul că Leila a vrut neapărat această carte a fost, fără îndoială, o întâmplare. Cartea se afla pur şi simplu pe masă. Dar faptul
că Leila voia o carte, avea o semnificaţie mai profundă. Era clar că
