Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
din cuburi de burete, ca să se poată da jos singur din pătuţul înaltde spital. Construcţia s-a bucurat de un succes răsunător!
Motivul pentru care propriile acţiuni au o însemnătate atât demare încă din faza de bebeluş trimite la un important motor aldezvoltării: la bucuria autodeterminării sau autoeficacităţii.
AUTODETERMINAREA
Autodeterminarea înseamnă că un individ poate să determine el
însuşi ce face. Acest lucru este valabil atât pentru bebeluşi, câtşi pentru adulţi. La un mod foarte general, psihologia cognitivă
defineşte „autodeterminarea" (sau „autoeficacitatea") ca fiindconvingerea unei persoane că este capabilă să gestioneze prin
forţele proprii situaţiile dificile şi provocările la care este supusă.
Autodeterminarea se află în strânsă legătură cu încrederea însine. Este fantastic când putem să-l înzestrăm pe propriul nostrucopil cu această însuşire! Aşa ceva este o adevărată comoară pentru viaţa de mai târziu!
Pentru un bebeluş foarte mic, principiul autodeterminăriireprezintă o uriaşă descoperire. Printre primele experienţe legatede autodeterminare se poate afla, de exemplu, abilitatea de a facesă se bălăngăne şnurul cu jucării de deasupra pătuţului. Cu adevărat minunat este si când bebelusul reuseste să stârnească un
'
1
'
'
zâmbet pe faţa tatălui sau pe cea a mamei - şi anume prin faptulcă el însuşi le surâde!
Principiul autodeterminării declanşează ceva asemănător unuisalt cuantic. Când avem acces la ceva şi putem provoca noi înşineun anumit fenomen, un univers cu totul nou ni se deschide înfaţa ochilor. Iar dacă putem repeta acel lucru, atunci putem faceexperimente cu el şi-l putem perfecţiona tot mai mult. Chiar şi
