Autodeterminarea joacă un rol important şi în privinţaatenţiei. Amintindu-ne de exemplul cu Hannes, Leo şi cârnăciorul îmbăiat, ceea ce a făcut Hannes a fost să o înfurie pe mamalui, în mod voluntar şi autodeterminat. A apăsat singur pe „butonul furiei".
Ştia foarte bine ce va urma. Cu toate că a fost certat, a pututtrăi pentru sine şi ceva plăcut - şi anume autodeterminarea.
Pentru un copil, principiul fundamental al autodeterminăriiare valoare în el însuşi şi este resimţit ca o plăcere deosebită. Dacă
părinţilor le este cunoscut acest fapt, atunci le va fi mai uşor să
priceapă ordinea lor pe „scara lucrurilor prin care poate fi atrasă
atenţia". Evident că cea mai apreciată poziţie de pe această scară
este cea a autodeterminării şi a atenţiei pozitive, precum lauda şibucuria. Pe locul doi se află autodetenninarea şi atenţia negativă,
ca de exemplu furia şi mustrarea. Pe ultimul şi cel mai neîndrăgitloc stau lipsa autodeterminării şi lipsa de atenţie: copilul nu estenici văzut şi nici nu are vreun control asupra lucrurilor.
Ocazii de a experimenta autodeterminarea există de foartedevreme. Tot ceea ce un copil sau chiar şi un bebeluş ar putea face
singur este adecvat acestui scop. Se arată bebeluşul încântat de
