@)
Din mica poveste a lui Elli reiese cu claritate faptul că adulţiiexercită o influenţă considerabilă asupra unor astfel de planuri deacţiune. Dacă Elli nu ar fi fost întinsă în mod constant pe podea,ci pe patul părinţilor, toată întâmplarea asta nu ar fi putut luanaştere. Afundaţi într-un pat moale, bebeluşii se pot deplasa doarcu multă greutate. Dacă totuşi reuşesc, părinţii sunt în mod constant ocupaţi cu dejucarea planurilor lor. Atenţie, acolo e o prăpastie! Pe de altă parte, într-un pătuţ cu zăbrele nu ar fi pututtrăi această experienţă de succes şi nici nu ar fi putut demonstra,într-un mod atât de impresionant, ceea ce putea deja să facă.
Anticipând ceea ce se va întâmpla, părinţii pot planifica şiînlesni planurile de acţiune ale bebeluşului sau le pot limita şichiar stopa. În probleme de siguranţă, ,,a ţine seama" de posibilele planuri de acţiune ale copilului mic face parte în mod naturaldintr-un comportament parental cu caracter preventiv. În specialmamele au un simţ deosebit pentru pericole. Cuţitele ascuţitesunt puse în afara razei de acoperire, medicamentele şi soluţiilepentru curăţenie sunt aşezate pe o etajeră mai sus, în casă suntmontate încuietori pentru siguranţa copiilor. Atenţia este îndreptată cu precădere spre evitarea accidentelor.
Dar mai există şi o altă persp�ctivă asupra planurilor deacţiune ale bebeluşului: şi anume înlesnirea lor conştientă şi,astfel, facilitarea conştientă a succesului şi a sentimentuluide fericire.
Punerea în practică a propriilor planuri de acţiune, fără a fidistras de alte nevoi, este condiţia sine qua non a copilăriei tim- ·
purii. Iar aici nu este vorba doar despre succes în sensul atingeriiunui scop. Existenţa planului în sine este deja un lucru valoros.
Dacă luăm ca exemplu manevrarea unei linguri, acest processe compune din mai multe elemente. De exemplu, primul pas albebeluşului poate fi să-şi întindă mâna, să ia lingura umplută şiaşezată în faţa nasului său şi să o ducă apoi mai departe, cât mai
